– Mi-e foame!!!
– Imediat e gata micul dejun.
– De abia aştept omleta cu un pic de ceva prăjit. Aşa, cât să simt că şi Ghiță a trecut pe acolo, să zică neaţa !
– Să înţeleg că iar ai adormit citind “Extravagantul Conan” sau “De-a baba oarba?”
– Ei, am citit doar un pic! Ai găsit formula magică să nu se mai împrăştie mirosul în casă? Nu simt nimic!
– Da! Hai la masă şi o să vezi singur!
– Am venit! Unde e micul dejun?
– În fața ta!
– Eu văd doar un bol cu iaurt şi cereale, deşi nu aş prea crede că e pentru mine. E al tău, aşa-i? Tu eşti fan cereale!
– E al tău, dragul meu!
– Draga mea, ce ai păţit? Te-ai supărat pe mine?
– Nu, dragule, din contră! Te iubesc şi vreau să fii sănătos, să ne bucurăm unul de celălalt mulţi ani!
– Mda, mă rog, dacă tu zici… aşa va fi!
– Of, copil mai eşti! Hai, gustă că nu te muşcă, promit! Uite, poţi pune şi un pic de miere. Știi, ieri, plimbându-mă prin oraş, mi-am dat seama că nu suntem îndeajuns de recunoscători pentru sănătatea noastră. Alergăm în toate părţile, de parcă am fi nişte maratonişti ai vieţii, mâncăm pe fugă, oriunde şi orice şi uităm că trupul nostru nu e de oţel. Dumnezeu ne-a dăruit tot ce e bun pentru sănătatea noastră, dar noi preferăm să ignorăm cu nonşalanţă totul. Ne aducem aminte de natură şi de toate minunile ei doar când ceva e în neregulă. Aşa că am luat hotărârea să te conving şi pe tine că e bine să îţi tratezi corpul cu respect, cu atenţie. Mi-am dat seama că luăm sănătatea ca pe un bun garantat ce ni se cuvine. Ceea ce nu e adevărat. Cred că ar trebui să avem grijă de corpul nostru cu adevărat!
– Ai dreptate! Să știi că îmi plac! M-ai pus pe gânduri! Îmi dau seama că nu mai funcţionează ideile bunicii despre mâncare. Ritmul nostru nu seamănă cu ritmul lor de viaţă.
– Exact! Tocmai de aceea vreau să te conving să ai o alimentaţie mai sănătoasă, care să conţină mai multe fibre, minerale şi vitamine. Există în natura ce a fost creată pentru noi, de ce să nu profiţi de ele? Cerealele, la care te uitai tu mirat acum câteva minute, dăruiesc sănătate pură, mai ales dacă amestecul e echilibrat. Aici, recunosc că nu e meritul meu, ci al celor de la SanoVita. Oamenii sunt conştienţi de importanţa calităţii produselor, de aceea totul e bine selectat. Eu, de când le consum, am mai multă energie, nu mai am carenţe de vitamine, pentru că nefiind procesate nu se pierd, ci rămân în organism.
– Ce ar fi să încercăm să consumăm mai puţine alimente ce conţin grăsimi nesănătoase?
– Aoleu, îl elimini pe Ghiță de pe teren? Îi dai cartonaş roşu? Nu îmi spune că trebuie să mă despart de el, de omletele ca la mama acasă, de cârnaţii din ziua de Crăciun!
– Deocamdată, îl punem pe banca de rezerve că şi aşa nu e prea mare amator de sport şi toată grăsimea lui se depune pe arterele noastre! Cât despre celelalte le adaptăm să fie mai sănătoase. Pe Ghiță al tău îl înlocuim cu peştele, un animal mai activ şi mult mai sănătos. Ştii cum arată codul bunelor maniere, nu? Ei, ce ar fi să ne facem un cod despre bunele obiceiuri în alimentaţie?
– Am rămas fără grai ! De unde îţi vin toate ideile acestea? M-ai făcut curios! Cam ce ai scrie în codul acesta?
– Nu aşa, dragule! Ce, crezi că scapi aşa uşor? Îl facem împreună, doar suntem o echipă.
– Ok, fie! Ai întâietate, draga mea!
– Eu deja am unele obiceiuri sănătoase în alimentaţie şi sunt sigură că le voi îmbunătăţi odată cu tine. Ştii, cum îţi ziceam mai înainte, că ne grăbim în tot ceea ce facem? Hai să mâncăm în tihnă. Îmi lipsesc serile când cinam şi povesteam despre ziua ce tocmai trecea, fără a ne grăbi.
– Mi se face dor de grădina copilăriei, când te aud vorbind de tihnă. Acolo, totul avea alt ritm, parcă şi fructele sau legumele creşteau molcom, cum ziceau blânzii buni de la ţară. Mâine merg la piaţă şi iau mere şi căpşuni atinse de mâinile iubitoare ale unei bunici blânde, ce le va fi tratat doar cu iubire şi atingere divină. Ştiu sigur, că în momentul în care le vom scufunda în iaurtul dulce, făcut de noi, vom fi găsit drumul înapoi spre grădina tihnei. Sau poate, în unele dimineţi, vor cădea asupra lui ploi de seminţe aducătoare de sănătate, ca cele de ovăz, orz, porumb sau in, tot de la SanoVita.
– Aaa, văd că, aşa pe ascuns, te mai uiţi la ce cumpăr eu de la raionul de cereale! Mă bucur!
– Da, dar până azi, le consideram fiţe de moment. Acum îmi dau seama că nu e aşa.!
– Mă gândesc să înlocuim uleiul pe care îl folosim acum, cu unul de floarea soarelui presat la rece, în care se simte atingerea blândă a soarelui în zi de vară şi e plin de vitamine şi minerale luate direct din natură, nealterate de atingerea mașinărilor.
– Îl folosim la salata aceea, pe care o prepari tu destul de des?
– Te referi la salata de dovlecel pus un pic pe grătar, cu seminţe de dovleac puţin prăjite sau la cea de vinete în care adaug seminţe de susan, care sunt nemaipomenite atât pentru papilele gustative cât şi pentru corp? Migrenele mele insistente au cam dispărut din peisaj de când le consum!
– Mă refeream la salata aceea pe care o faci seara, pe la 6, în care parcă toate legumele se reunesc într-o partitură muzicală, iar nucile vin ca şi contra punct să dea un gust aparte şi un surplus de sănătate creierului.
– Aaa, acum înţeleg eu unde dispărea o parte din salată, după ce o făceam!
– Da, ai găsit vinovatul! Că tot ai zis de partituri muzicale, acum că se apropie sărbătorile, îmi aduc aminte cu câtă plăcere mâncam pâinea făcută în casă. Simt şi acum mirosul acela de grâne coapte, care mi se păreau mie că au în ele toată simfonia Pământului, aşa că m-am hotărât să aduc ceva din magia acelor momente. Voi coace pâine, dar nu din orice făină, ci din făină integrală de grâu. În ea rămâne toată bogăţia bobului, nu se pierde nimic. Îţi voi face şi turtiţele tale preferate în care voi presăra fructe uscate de goji. Eu le-am găsit pentru prima dată în cerealele musli de la SanoVita şi m-am îndrăgostit de gustul lor acrişor şi apoi am aflat cât de importante sunt pentru un sistem imunitar sănătos.
O sănătate bună, înseamnă şi mişcare, aşa că eu propun să ne facem un rit al nostru şi să ieşim în fiecare zi să ne plimbăm, să ne reîntoarcem la natură, să salutăm vântul, să îmbrăţișăm cu privirea cerul, copacii, să respirăm aerul muntelui semeţ de lângă noi.
– Cam aşa ar arăta codul nostru. Ce zici?
– Ce să zic? M-ai convins! Sanovita, de azi înainte va fi un membru important al familiei noastre.
– A avea grijă de ceea ce pui în farfurie, înseamnă a îi mulţumi lui Dumnezeu pentru că eşti şi pentru tot ceea ce ţi-a dăruit!
– Ai mare dreptate, înţeleapta mea dragă. Mă duc să îl concediez pe Ghiță! Sănătatea e cu adevărat o comoară, iar natura ne dăruieşte tot ce ne trebuie ca să nu o pierdem .
Acest articol este scris pentru Superblog 2016.
Sursa foto:www.sanovita.ro/
Comments