Ce faci cand sufletul nu mai poate? Cand iti striga da-mi un ragaz? Vreau sa respir,sa ma bucur? Ce faci cand sufletul iti spune ma sufoc, imi e greu sa mai zambesc azi?
Ingenunchezi si cu mainile impreunata in ruga, soptesti Ajuta-ma. Iarta-ma. E mult, prea mult. Sunt a Ta creatie, iar sufletul e Locasul linistii Tale, dar acum e atacat. E haos, revolta, neputinta, teama, frig. Picura i Doamne in salasul sufletului meu Linistea Ta si ajuta-ma sa il reinvat bucuria, zambetul si Reda-i Lumina.
Apoi respiri, cu ochii inchisii, departe de lume si nadajduiesti. Atat doar. Si ce de povesti sunt inca ascunse in nadajduire. Cu toate ca simti ca te pierzi, ca te sufoci si tu, te mai agati de nadejde, de un posibil maine mai bun, de raza de soare care iti mangaie lacrima.
Ce faci cand sufletul tau zice ca nu mai pot? Ii soptesti Nadajduieste, roaga-te si agata-te de soare, vant si nori.
Yorumlar