Instantanee de primăvară

Soarele atinge fiecare colt rece de oras. Totul revine la freamătul frânt  cu o seară înainte.

Undeva se aude un râset de copil ce se joacă cu un cățeluș ce vrea să fure un os.

O tânără  privește visătoare un boboc de trandafir care i-a fost dăruit după ce a fost salvat dintr-o vijelie    si zâmbește  în timp ce amestecă cu o linguriță  ce scoate un sunet metalic într-o cană cu cafea ca să se evidențieze mai bine acel  gust ușor acid care îi place mult.

Un bărbat așezat pe o  margine  de trotuar, desenează o poeniță plină de soare, plină de fergi cu ale lor fractali, pe care se reflectau picurii unei  ploi ce au mângâiat natura.

O doamnă elegantă se apără de un mic vărtej jucăuș ce trecea  tăind aerul, cu mica sa umbrelă,paloșa ei.

Bărbatul ridica privirea și când o vede zâmbește. "Ce bine ar fi sa avem toți câte o umbrelă fermecată care să ne apere de furtuni ce ne pot răscoli."

O fetiță culege  o păpădie și aleargă suflând în puful îngerilor ca dorința ei să ajungă acolo Sus. Știa asta de la bunica. Îngerii au pus puf din aripile lor papadiilor ca dorințele și rugile  oamenilor sa ajungă mai repede Sus când suflă steluțele către cer. Întotdeauna era  să nu le piardă, ca să nu ajungă în  abis unde ar putea  fi acoperite  cu grijile zilelor, cu gânduri ce sună sec și să își rătăcească drumul.

Timpul se scurge  printre instantaneele vieții cu secundele sale imprimate în atomi cuantici  pulsând ritmic trăire.

Zi de primă vară cu trairi altfel inspirate de Vero