Cadoul

Cat de senin e cerul. Cat e de albastru.  Cata culoare in frunze. Ce spectacol.  Cata gingasie in florile toamnei. Mai ales in movul discret al branduselor. Ce poveste soptita usor de adierea vantului. Vantul care a adunat in atingerea lui toata caldura verii, ganduri si sperante nesoptite nimanui, doar lui.

Cadoul daruit de natura, noua. Sufletelor ce stiu sa asculte povestile soptite de fosnetul padurii.  Padurea ce acum invasmentata de Doamna Toamna poarta in ea povestea fiecarei frunze ce acum isi ia zborul suspinand a dor.

In tot acest tablou, vara pare a se fi ascuns in razele de soare nedorind sa plece si jucandu-se vesela printre copaci.

E cadoul ei pentru cei ce o iubesc. Pentru cei care privesc cu bucurie si nostalgie un trandafir care se rasfata ca un rege intre ruginiul toamnei.

Privind acest tablou zambesc fericita si primesc cu sufletul zburdand cadoul.

Apoi, ochii se muta spre un alt cadou. Familia.Toti cei dragi. Si sufletul canta de fericire. Chiar daca uneori, durerea si nelinistea isi croiesc drum pe ale inimii carari. Chiar daca au fost zile in care teama isi arata coltii. Acum insa ma bucur de cadoul pe care Dumnezeu mi l-a dat .. Fiecare zi in care le vad privirile si le aud glasurile.

Glasurile lor sunt o melodie ce poarta in ea Iubirea. Iubirea curata, nealterata de nimic. Nesufocata de o realitate uneori sufocanta.  Melodia din glasurile lor e cea care mangaie rani, usuca lacrimi, da speranta si in anumite momente te ridica si pune aripi viselor. Cadoul celor dragi pentru noi.

Rasarit de soare.’Inceputul unei zile. Unei noi zile din viata noastra. Viata…Cadoul primit de la Tati. Pe care il descoperim incet, cu pasi mici, uneori increzatori, alteori nesiguri, in fiecare zi. Cu lacrimi sau cu zambete.

Avem cadoul acesta minunat. Si posibilitatea de a il trai frumos. De a scrie pe fiecare fila a sa ceva de suflet. Din suflet. De a darui si a primi. Cadoul nostru pentru cei de langa noi. Daruind primim.

Prietenii, noi si vechi, alt cadou primit pentru a trai iubind. Oamenii care te aud si cand taci, care te vad si cand crezi ca te-ai ascuns bine in coltul tau tainic. Sprijinul nostru atunci cand drumul se mai ingreuneaza. Cei a caror cuvinte spun adevarul si mangaie.Cei care ne accepta asa cum suntem. Si care nu vor fi niciodata in unison cu acel nu pot. Si vor fi alturi noi sa ne arate ca se poate.

Apoi, mai e un cadou.  Talentul fiecaruia. Raza de lumina pe care o daruim lumii. Cadoul pe care, daca il acceptm si il  dezvoltam, il facem propriul nostru cadou catre Divinitate.

Viata mea e plina de cadouri . Dragostea celor dragi, gesturile pline de blandete, de iubire neconditionata. Am in viata mea inocenta  copiilor  celor dragi sufletului meu( familie si prieteni) care daruiesc de fiecare data cadou imbratisarea lor sau ceva creat cu manutele lor . Comori adevarate .

Cadoul meu pentru cei dragi, familie, prieteni si cei care vor citi aceste randuri este simplu: farama de suflet. De inima. Caci asta ma reprezinta cel mai bine.

Iar acum, va invit sa cititi si alte raspunsuri la provocarea zilei,lansata de Edy