Sunt parte din povestea ce se scrie fila cu fila indiferent de zi. Norii se aseaza cateodata grei peste ceea ce sufletul viseaza si griul lor intuneca seninul pe care il caut, il vreau, il necesit. Stiu, viata nu e perfecta ca o fotografie cu aer tropical. E o provocare continua. E gri si alb concomitent. Temeri si sperante. Clipe ce trec ca o batere de aripi a unui colibri in zbor.
Atunci cand e furtuna de gri, inchid fereastra grijilor, pe cele ce au apucat sa intre le dau deoparte cu o atigere pe tampla si tac, pret de o idee de bine. Respir adanc si ma ascund o secunda in litere asezate cuminti ca intr-o misiva cu parfum de iasomie. E acel loc de calm, departe de furtuni dezlantuite de secunde pictate in gri.
Sunt parte dintr-o poveste ce se scrie acum cu pasi spre va fi.