Copilaria e acel taram de libertate suprema. Acolo nu exista bariere. Poate intra oricine din acest cosmos. Nu e nevoie decat de un zambet curcubeu, de voie buna si lipsa de rautate.
In taramul copilariei “Acum” e un bun partener de joaca. Nu constrange pe nimeni. Nu porunceste, doar indeamna la traire adevarata. Cea in care sufletul e pur, e senin, e liber cu adevarat.
Nimic nu e ascuns acolo de teama sau de rusine. Nu exista dusmani, doar prieteni.
Ziua din taramul copilariei e un colaj de bucurie, zambete. Viitor, trecut sunt un mister.
Pe taramul copilariei e un altar al iubirii. Acolo se viseaza cu naturalete. Se pun aripi la orice vis stiind ca toate vor prinde viata, vor zbura si vor avea o finalitate asa cum cel care i-a pus aripi si-a dorit.
Noi, adultii, inca invatam. Invatam sa lasam departe, foarte departe, rautatea, sa nu mai sufocam prezentul cu “trebuie sa” si sa ridicam si noi zmeie la care sa agatam speranta si bucuria.