Copilaria e acel taram de libertate suprema. Acolo nu exista bariere. Poate intra oricine din acest cosmos. Nu e nevoie decat de un zambet curcubeu, de voie buna si lipsa de rautate.
In taramul copilariei “Acum” e un bun partener de joaca. Nu constrange pe nimeni. Nu porunceste, doar indeamna la traire adevarata. Cea in care sufletul e pur, e senin, e liber cu adevarat.
Nimic nu e ascuns acolo de teama sau de rusine. Nu exista dusmani, doar prieteni.
Ziua din taramul copilariei e un colaj de bucurie, zambete. Viitor, trecut sunt un mister.
Pe taramul copilariei e un altar al iubirii. Acolo se viseaza cu naturalete. Se pun aripi la orice vis stiind ca toate vor prinde viata, vor zbura si vor avea o finalitate asa cum cel care i-a pus aripi si-a dorit.
Noi, adultii, inca invatam. Invatam sa lasam departe, foarte departe, rautatea, sa nu mai sufocam prezentul cu “trebuie sa” si sa ridicam si noi zmeie la care sa agatam speranta si bucuria.
Comments