Ziua de toamna strecoara in cana vietii si o raza de soare. E semn ca dupa nori e intotdeauna un curcubeu.
In multe clipe poate vrem sa ne ascundem in timpul furtunii in fata unui semineu si sa ascultam o poveste cu va fi bine. Si sa credem asta chiar daca simtim cum sufletul tremura sub greutatea incercarilor ca frunzele unui gorun aflat in bataia vantului.
Speram sa ne acoperim inima cu un pled de vesti bune si de visuri ce vor fi puse cu grija intre coperti pe care vom scrie cu litere venite din indepartare: “Relitatea de maine,”deschizand astfel usa viitorului
Ne ingaduim sa ne eliberam si sa lucram ca Oameni. Sa speram chiar si intr-o lume aparent egoista,chiar cinica.
Imaginatia devine libera in aceasta zi de toamna in care miroase a castane coapte si a speranta.
Haideti sa ne lasam deschise inima si mintea si vom reusi sa primim ce ne e daruit, fara scepticism, doar cu bucurie.
M-am lasat prinsa in jocul cuvintelor jocul cuvintelor. Sper sa va placa.