Calatorim cu sufletul hai hui si visuri in buzunarul inimii. Ele ne indeamna sa mergem pe drumuri nu intotdeauna line,ce fac ca pasii sa ne fie tematori si hotararea putin zdruncinata. Atunci am vrea sa ne intoarcem inapoi la drumul sigur sau sa renuntam spunand poate altadata. E poate teama de esec cea care ne sopteste asta. .Important e cum reactionam la aceasta teama. O lasam sa ne guverneze sau mergem mai departe?
Daca o lasam sa ne guverneze riscam sa pierdem ceea ce viata ne-a pregatit frumos. Teama de esec, ne paralizeaza. Ne face neputinciosi. Atunci intervin cei care tin la noi. Si ne motiveaza, ne sprijina sa mergem mai departe, cu dragoste si cu convingere ca e bine sa credem ca va fi bine.
Familia, prietenii, ne insufla din putea lor. Cand noi, din diferte motive, nu avem cum sa ajungem la acel punct din care viata noastra se va schimba in bine, atunci ne vor ajuta ei si chiar atunci cand solutia cea mai usoara pare a fi de neatins, ei vor gasi alte cai. Si viata noastra nu va fi lipsita de acea sansa.
Intocmai ca si cei 4 prieteni, care au gasit solutia pentru a-si duce prietenul pentru a fi vindecat. Nu au renuntat. Au insistat si au crezut ca el va fi bine. Daca ei renuntau, ii refuzau prietenului lor sansa la minunea pregatita de Dumnezeu pentru el. Puterea credintei si vointa lor au facut posibila intalnirea cu minunea si iubirea Divina.
Asa cred ca trebuie si noi sa ne comportam. Sa avem aceasta vointa si putere.Vointa sa mergem mai departe chiar daca usa e inchisa si sa avem credinta ca ceea ce dorim bun se va intampla.
Comentarios