Suntem total responsabili de ceea ce facem sau spunem. Nu putem sa ne justificam reactiile doar in functie de ceilalti. Nu ei sunt cei care ne determina actiuniile sau ne pun in gand si pe buze anumite cuvinte.
Ma intreb cand am uitat ca libertatea de alegere e ceva valabil pentru toti si ca nu e ceva exclusivist?
Stiu ca suntem departe unii de altii. Uneori suntem la un cuvant distanta. Un cuvant care poate construi poduri sau pot sapa cratere.
Suntem sentimente. Suntem trairi. Doar ca uitam. Sau alegem sa uitam. E mai simplu sa imbracam haina indiferentei decat a empatiei.
Avem tendinta de a eticheta cu siguranta unui detinator al adevarului absolut, desi nu detinem nimic. De multe ori nu ne cunoastem nici pe noi, dar suntem siguri ca etichetam corect pe ceilalti pe care nu ii stim. Si uitam ca pe noi ne deranjeaza cand cineva ne catalogheaza intr-un anumit fel fara sa ne stie.
Sa nu uitam ca noi alegem cum sa ne comportam, nu altii.
Suntem suflete, suntem trairi, nu roboti sau papusi de ceara. Sa nu uitam asta.
Acum cateva zile am primit Lumina. Sa nu o stingem.
E poate timpul sa ne privim cu sinceritate defectele si sa ne dam seama ca imperfectul e parte din noi toti.
Comments