E liniste. O liniste bogata in trairi. Adunam in suflet,ca orice gospodar harnic in hambar. Depozitam cuvinte si momente cu miros de mir si cozonac binecuvantat cu semnul Sfintei Cruci.
Strangem in suflet miez de iubire din vocile blande ca o adiere ce ne-au leganat visele in timp ce le inaltam pe colt de stele.
Undeva, acolo, in camara sufletului punem si roua de dor. Ne e dor de ei, de bunii Oameni,ce ne dadeau crampeie de Rai cu fiecare imbratisare ce era imbibata cu o iubire atat de pura si Sfanta.
Ne e dor de noi, cei care radeam si ne bucuram cu tot sufletul de ce aveam. Atunci, lumea noastra parea un imens loc de joaca. Nu stiam ca a creste mari inseamna ca dulcele acelei perioade va deveni, pe alocuri, amar.
Strangem in noi iubire. Si o punem in felinar, in pragul sufletului ca sa lumineze cuvinte Sfinte, lacrimi si Dorul. Intr-un cuvant sa ne lumineze pe noi. Asa vom putea sa fim poate felinar pe drumul cuiva. Si vom face ca si in sufletele celorlalti sa miroasa a mir si cozonac sfintit cu iubire de oameni.
Comments