Iubirea daca ar avea chip ar fi al ei. Simplu,curat,cu o lumina ce se proiecteaza din suflet in afara. Ea, cea care nu s-a ales pe sine nici macar o clipa, decat atunci cand simtea ca trebuie si doar pentru a o lua de la capat pentru cei dragi.
Pentru ea inca nu exista nu mai pot. Chiar si atunci cand bateria de energie se goleste mai gaseste resurse sa mearga mai departe.
Cand vreo durere ii bate la usa ii zameste si ii spune sec: ¨Acum nu am timp si nici chef de tine¨
Ea e cea care adoarme cu o rugaciune murmurata si se trezeste cu un ¨Doamne ajuta-ne sa fim bine¨
Atunci cand isi aseaza mana obosita asupra celor dragi, odihnind-o intr-o mangaiere simti cum Dumnezeu a asezat o aripa de inger protector asupra-ti si sti ca va fi bine.
Ea e profesoara de rabdare. Desi, acum nu mai prea are rabdare, in tinerete statea rabdatoare si veghea fiecare pas al copilei ce o privea cu ochii mari, sprijinindu-se parca in privirea mamei si a tatalui. Asa a invatat sa viseze, sa creada, sa spere, sa stie ca poate.
Ea, iubire, daruire, atingere ce poarta in ea farama de divin, curaj, hotarare, incapatanare.
Cine e ea? E Mama.
Comments