O frunza se desprinde usor luindu-si la revedere de la copacul la umbra caruia s-au soptit versuri si promisiuni de viitor in doi.
Se lasa purtata de o pala de vant care o ridica printr-un suflu bland inspre cerul azur , apoi o cobori usor catre pamant. Deodata , vantul se inteti si mai multe frunze se ridicau intr-un cerc curcubeu. Se prinse si ea in acel cerc si razele de soare se jucau cu ele. Era un dans al toamnei. Toamna ce se revarsa in noi cu culoare si picuri de ploaie.
Dansul deveni plutire spre pamant unde ea, frunza, se odihni alaturi de celalalte surate asezate intr-un covor ce poarta in el povesti si vise ce sunt departe de acel rau ce sufoca.
Deodata, frunza a fost luata de o mana si mangaiata. . Apoi a fost pusa alaturi de alte frunze ce aveau ceva unic.
Mana incepu sa le modeleze usor, cu blandete spre a nu le sfarma. Le ia pe rand, le mangaie si le uneste intr-un trandafir de toamna. A noastra frunza e in centrul bobocului. A fost aleasa sa fie ”regina” datorita reflexiei rosiatice ce se potrivea cu piatra ametist ce impodobea inelul ce se ascunde alaturi de o bratara discreta, in inima ei.
Dupa cateva minute, o alta mana ,tremuranda, o mangaie usor si o atinse cu drag. In semn de multumire, pentru ca a gazduit cadoul mult asteptat. Si trandafirul special fuse pus intr-o rama de sticla, sa fie tablou. Tabloul iubirii lor.
Povesti de iubire ce pot fi pagini de carte sunt traite in fiecare zi. Uniti de frumosul iubirii, oamenii pot face fata tavalugului vietii ce se apropie ca o minge rostogolita de un impuls puternic, sau cateodata tacut ca un motan ce sta la panda. Din si cu iubire ardem ca o lumanare care lumineaza in jur strapungand intunericul.
Asta va doresc, sa luminati din si cu iubire in jur.
Acest text face parte din jocul saptamanal gazduit de Eddy