E liniste in lumea noastra. mult prea liniste. Doar strada pe care ne plimbam ne mai poarta intr-un ecou surd fericirea din zilele senine.
Acum e toamna afara si in noi. Frunzele ce odinioara ne daruiau umbra lor si erau tanuitorii gindurilor si vorbelor soptite pleaca in zbor lin catre a fost.
Sa privim la ele si sa invatam sa ne scuturam de sentimente si trairi ce ne impovareaza. Sa lasam a fost in urma si sa speram la un va fi.
E liniste acum in noi. mult prea multa ,poate. Dar in linstea asta invatam. Reinvatam de fapt. sau ne reinvatam.
Ce reinvatam ? a ne reintoarcem catre ceea ce conteaza cu adevarat. Catre cei dragi, catre intrebari si raspunsuri ce acum in linistea toamnei au cum sa se auda. Au timp si au loc in lumea noastra.
Sa nu fugim de noi ,de cei dragi si nici de intrebari. Sunt intrebari ce ne ajuta sa ne reconstruim interiorul.
Da e posibil ca afara ploaia sa para prea sumbra dar ma gindesc ca e modul lui Dumnezeu de a ne opri din cursa noastra spre un ceva nedefinit si de a ne face sa ne uitam in jur si in noi.
Cind trecem pe linga o banca pe care sunt asezate petale de trandafir sau poate frunzele unui copac sa ne oprim putin si sa ascultam cu sufletul in jur si sa lasam mintea sa inteleaga ceea ce se intimpla. Sa auzim lectia din acea liniste aparent trista.
E toamna afara si in noi.
Sa o auzim si sa o traim cu adevarat.
aceste ginduri dintr-o dupa amiaza liniistita de toamna au fost inspirate de fotografia luata de pe www.paulvoda.com
Comentarios