Timp, Anotimp

Se aseza pe fotoliul din veranda casei, obosita de alergaturile din ziua respectiva. A fost zi agitata. La un moment dat se gandise ca parca totul era facut, cerut, trait pe repede inainte. Orasul devenea sufocanat si tot ce isi dorea era sa ajunga cat mai repede acasa si sa se relaxeze in fotoliul cu brate imense. Uneori avea impresia ca e in bratele unui vechi prieten care ii stia dorurile, oftaturile,visurile.

A luat jurnalul, scrinul cu ganduri cum il numea Rafael, si a inceput sa scrie in el:

¨Vara aproape isi incheie spectacolul. Inca e darnica si ne mai lasa ceva timp sa ne faruim si sa ne fie faruite amintiri. Amintiri pe care sa le rasfoim in alt (ano)timp.

Mai e timp de inca un zambet ce are culoarea ei. Se apropie timpul anotimpului in care nostalgia poate va bate la usa inimii. Vom rasfoi atunci calendarul sufletului. Ne vom aseza linistiti si ne vom reintalni cu noi din timpul de acum ce va fi devenit atunci.

Se apropie anotimpul in care timpul are alt ritm. Un ritm bland, ce ne ingaduie sa fim. E timp… mai e timp de un zambet colorat de vara, o imbratisare impletita cu bucuria micilor evadari in care fredonam melodiile stiute de suflet.

Mai e timp de inca o amintire ce isi va gasi locul intr-o farama de suflet. E inca acel anotimp in care ne indragostim,visam,planuim, promitem mult mai usor. Promitem sa fim si sa ne fim¨.

De undeva de departe se auzea un fosnit de frunze. Vantul soptea povesti de departe sau poate din alt timp.

Medeea s-a oprit din scris si a zambit cand a vazut ca vantul ii rasfoia jurnalul.

Asa cum vantul rasfoieste cateodata cartea pe care o citim, asa vom rasfoi si noi acel calendar al sufletului in anotimpul ce vine.

Mai e timp pentru o floare de salcam sa infloreasca si sa se aseze intr-un auriu in care se revarsa soarele intru inceput .

Se apropie un anotimp al aducerii aminte, in care copilaria miroasea a mere coapte si gutui.

Ne asezam linistiti in coltul nostru si respiram. Respiram a mirare si intamplare.

E timp in anotimpul suflteului pentru un dans in ploaie, mirare si intamplare. Intamplarea de a fi si mirarea de a ni se darui trairea.¨

Medeea a inchis jurnalul si privind apusul soarelui sopti: ¨Multumesc pentru intamplarea de a fi si minunea de a trai timpul anotimp¨.