Picurii de ploaie atingeau usor pamantul ca intr-o atingere suava plina de iubire Preainalta. Soarele acompania si el aceasta atingere.
Medeea, asezata in fotoliul imbratisare, cum ii spunea ea, privea fascinata natura, in timp ce Rafael tolanit in celalat fotoliu cu ochii inchisi, batea cu degetele un ritm ce acompania ploaia.
Isi amintea ziua in care ploaia a devenit Iubire nu ceva neplacut..
Parea o zi ca oricare alta. Se grabea sa ajunga la o intalnire cu prietenii. O intalnire pentru minte cum ziceau ei.Ploua lin, dar pe el ploaia il tracasa.
In graba lui, nu a observat ca era cat pe ce sa darame o domnisoara
.A simtit un mic impact si a bolborosit rapid un "Scuzati" mecanic.
I-a auzit vocea care bland, fara pic de repros,ii raspunse.
- Nu-i nimic.... Probabil va grabiti spre ceva important. Sau poate spre un maine.. desi si astazi are farmecul lui. Cu ploaia -Iubire cu tot...mai ales cu ea... Nu mai avem puterea sa ne bucuram si sa vedem frumusetea.
Nu s-a oprit, dar s-a intors spre locul acela si ii remarca privirea, intensa si blanda in acelasi timp. Avea reflexe de chihilimbar sub raze de soare.
Era tarziu. Il asteptau amicii de discutie. Dar undeva acolo in minte a ramas replica aceea.
Toata seara se gandea doar la asta. Chiar discuta cu cei din grup acea fraza. Cineva ii spusese ca timpul e o intamplare intre un azi, ieri si maine, iar bucuria e ceva ce pentru care nu iti trebuie timp. E o traire pornita de undeva ce nu tine neaparat de lumea asta.
Rafa iesise ganditor de acolo. Isi dadea seama ca de multe ori lua timpul ca pe ceva propriu lui si etern.
Cand se apropia de locul acela, fara sa vrea incepuse sa caute ochii ei.Privirea i se opri pe o bolta din trandafiri care mai aveau pe ei picaturi de ploaie. Se uita cu fascinatie la acea imagine. Sufletul pentru prima data dupa mult timp i se bucura inocent,fara motiv.
Se aseza pe treapta de sub bolta de trandafiri, respira adanc, ca si cum pana atunci nu respirase si isi deschise caietul pe care isi nota cate o idee. Acum scrise cu litere mari. "Am reinvatat sa respir. Sa inspir aer cu mireasma de Rai. Se pare ca am uitat"
- Buna seara. Vad ca nu va mai grabiti.
Se intoarse si ii revazu privirea ce avea in ea scaldare de soare.
-Buna seara. Da, asta seara m-am lasat purtat de altceva decat de pasii care se grabeau.
-Mi se parea ca nici nu mai respirati atunci.
Rafael o privi socat. Era exact ceea ce scrisese el cu cateva secunde in urma.
Medeea, isi feri privirea si isi ceru scuze:
-Ma scuzati, nici nu ne cunoastem si.... nu trebuia sa va vorbesc asa....
Rafael,ridicandu-se ii intinse mana si spuse simplu: Rafael.
-Medeea
-Acum ne cunoastem. Si da, aveti dreptate. Uitasem sa respir cu adevarat. Vi se potriveste numele. Sunteti inteleapta.
-Eee, doar observ....nimic mai mult. De obicei oamenii grabiti uita sa respire cu adevarat..
-Cu sufletul?
-Da.
-Ce inseamna a respira cu sufletul, totusi?Oare nu e prea idealistic si abstract totul?Poate chiar naiv?
-Poate.... dar avem nevoie de idealism si naivitate. Naivitatea credula a copilului care nu se indoieste nicio clipa si nici nu se intreaba" dar daca"
-Intr-o lume pragmatica nu cred ca ceea ce spuneti isi are locul, ii replica Rafael.
-Putem sa ne tutuim? Exact intr-o lume pragmatica e nevoie. Dumnezeu nu a creat frumusetile lumii pentru visatori, ci pentru toti.Respiram cu totii, nu?
-Cine mai are timp de asa ceva, de respirat cu sufletul?
-Cred ca pentru asta exista ploaia. Ca sa luam o pauza din alergat.
-Nu toti reusim. Dovada sunt chiar eu...
-Poate nu reusim din prima. Avem ritm diferit. Sau poate sufletele prea incarcate de un real dur. Dar totusi mai tarziu realizam. Si atunci cineva acolo Sus zambeste. Si Il bucura omul. Caci s-a deschis ca o floare sa primeasca Iubirea picur cu picur, respirand cu sufletul si daruind la randu-i.
-Asa cum ai facut tu azi de dupa-amiaza cand ai facut prin vorbele tale ca ignoranta mea la creatia lui sa nu mai fie si sa nu Il mai doara graba mea.
Medeea zambi.
Asa a inceput totul....
In linistea camerei se auzi vocea Medeei:
-Ce faci, dragul meu?
-Respir si dansez cu sufletul draga mea cu ochii scaldati in soare.