Omul e impletire de suflet si minte. Sufletul e cel mai sensibil . Prin el comunicam cu Creatorul. Cu cel ce ne-a dat posibilitatea sa gandim. Sa fiintam. Sa discernem. Dar asa cum spuneam e cel mai sensibil. E usor de ranit, de tulburat. Chair de intinat. Caci sunt fapte, situatii, cuvinte care pot lovi atat de profund un suflet pana la mutilare. Pana aproape de distrugere. Dar ceva din toata fragilitatea sufletului , o farama micuta se agata hotarat de lumina. Si asa exista posibilitatea de reintoarcere si de recladire. Aici intervine mintea. Daca cugetul e puternic ancorat in bine, atunci si noi ca oameni, in ciuda loviturilor primite , ramanem ancorati in a face bine. In a darui si a construi. Caci fapta buna vine din gand bun si farama de lumina din fiecare. Unii o avem mai puternica alta mai difuza ,dar ea exista. Si oricat ar fi de difuza, lumineaza in jurul nostru . Si brusc intunericul se pierde. Farama acea de lumina ne e credinta.
Credinta ce se sadeste in noi de la inceputuri. Mica ca un bob de mustar ce poate creste si deveni extrem de puternica. In aceasta perioada , omul se recladeste pe sine o impletire de minte si suflet. Dar in ziua de azi, majoritatea ne vrem a fi sofisticati , in pas cu modernismul. Si in multe cazuri refuzam simplitatea . Dar, cred eu , ca in simplitatea omului ce nu se lasa alterat de tot ce inseamna azi societate, credinta e puternica. Omul simplu, doar in aparenta, e de fapt omul intelept ce isi lasa mintea si sufletul aproape de Dumnezeu si refuza a isi lasa mintea acaparata de “vreau, trebuie” sau de negativism. Caci noi oamenii suntem purtatori de lumina Divina.
Atunci cand intelegem asta si ne lasam sufletul si mintea ancorate la Iubire si Divinitate, atunci ne recladim cu adevarat de la temelii.
Sper ca in aceasta periada sa punem frana vuietului de zi cu zi si sa ne recladidim sufleteste si mental. Sa ne readucem aminte ca suntem prin devinitie luminosi. Sa daruim din farama noastra de lumina si sa credem. E tot ce ne trebuie.
Σχόλια