Trăim într-o lume grabită, mult prea grabită. Secolul vitezei. Nu mai avem rabdare. Vrem totul cât mai repede şi dacă e posibil acum. Îmi pare că am uitat cuvântul răbdare. Recunosc, nici eu nu stau bine la acest capitol. Chiar deloc. Zilele acestea ploioase, îmi par că poartă în ele şi un altfel de mesaj, decât cel amintit ieri. Trebuie să înveţi să fii răbdător, Omule. Aţi privit copiii, cu câtă răbdare îşi construiesc castele de nisip? Sau un iubitor de flori, cu câtă răbdare le îngrijeşte? Mamele şi răbdarea lor sunt un exemplu minunat. Tot timpul, am zis, privind la mama, ca mamele au ceva îngeresc în felul lor de a fi. Dar, cel mai elocvent exemplu de rabdare, vine de Sus. Din prima zi, Creatorul, ne calauzeşte răbdător. Şi chiar dacă ne rătăcim, ne aşteaptă, cu rabdare, să regăsim poteca cea bună. Ne purtăm mai rebel cateodată, dar El, dojenindu-ne uneori cu blândeţe şi indulgenţă în acelaşi timp, ne arată unde am greşit. Exact ca un părinte iubitor.
Poate ar trebui să privim mai atent în jur şi să reînvăţăm răbdarea şi calmul.
Să avem mai multă înţelegere cu cei din jur şi cu noi, şi să ne luăm momente de tihnă, pentru a ne bucura şi separat, şi împreună. Atunci, vom fi suflet pentru suflet şi El va zâmbi căci lumea ar fi…. luminoasă.
Pentru mine e…
Comments