Totul incepe cu o promisiune. Cu un legamant Un legamant  prin care se dorea a indeparta ce e distructiv. Omul se angazeaza sa il respecte. Trec zile, seri intregi in care nimic nu pare a pertuba sufletul acestuia sau mintea. Nimic care sa il faca sa isi incalce acel legamant. E o liniste adanca. Poate prea adanca.
Dar vine o zi in care apare acea intrebare? De ce? De ce sa Nu incerce sa vada ce se intampla daca acel legamant e incalcat sau ocolit ? Doar  nimeni nu va sti.
Odata aparuta ideea linistea devine furtuna. Caci Omul rupe legamantul . Crezand ca e mai presus de el. Â Crezand ca facand acel pas in afara legamantului isi va face bine.
Brusc vede si se vede pe sine cu alti ochi. Si se rusineaza. Fuge ,sperand ca ascunzandu-se nimeni nu va sti. Â Dar legamantul rupt se transforma in rugina. Rugina ce il urmareste. Ce ne urmareste pe fiecare.
Caci odata rupt acel legamant, Omul a ales  in trufia lui sau poate inconstienta lui sa plece de Acasa. Sa paraseaca bucatica lui de Rai.
Mult timp, multe secole chiar, omul a dus cu sine acea rugina a unui legamant rupt. Pana in ziua in care a fost facut un nou legamant de rascuparare a acelei greseli. Promisiune devenita realitate si facuta tocmai de El, de cel in fata caruia Omul rupsese legamantul. Si rugina a disparut.
Acest text e inspirat de tema propusa pentru provocarea de azi.