Totul incepe cu o promisiune. Cu un legamant Un legamant prin care se dorea a indeparta ce e distructiv. Omul se angazeaza sa il respecte. Trec zile, seri intregi in care nimic nu pare a pertuba sufletul acestuia sau mintea. Nimic care sa il faca sa isi incalce acel legamant. E o liniste adanca. Poate prea adanca.
Dar vine o zi in care apare acea intrebare? De ce? De ce sa Nu incerce sa vada ce se intampla daca acel legamant e incalcat sau ocolit ? Doar nimeni nu va sti.
Odata aparuta ideea linistea devine furtuna. Caci Omul rupe legamantul . Crezand ca e mai presus de el. Crezand ca facand acel pas in afara legamantului isi va face bine.
Brusc vede si se vede pe sine cu alti ochi. Si se rusineaza. Fuge ,sperand ca ascunzandu-se nimeni nu va sti. Dar legamantul rupt se transforma in rugina. Rugina ce il urmareste. Ce ne urmareste pe fiecare.
Caci odata rupt acel legamant, Omul a ales in trufia lui sau poate inconstienta lui sa plece de Acasa. Sa paraseaca bucatica lui de Rai.
Mult timp, multe secole chiar, omul a dus cu sine acea rugina a unui legamant rupt. Pana in ziua in care a fost facut un nou legamant de rascuparare a acelei greseli. Promisiune devenita realitate si facuta tocmai de El, de cel in fata caruia Omul rupsese legamantul. Si rugina a disparut.
Acest text e inspirat de tema propusa pentru provocarea de azi.
Comments