Zi de zi calatorim, cu pasi mici sau mai mari. Calatoria noastra e ca in povesti. Descoperim labirint dupa labirint si mergem pe fiecare alee cu curiozitatea unui copil, dornic sa descopere acele mesaje care ne conduc spre acea destinatie si spre comoara, Caci orice calatorie trebuie sa aiba la final o comoara, nu?
Cu fiecare zi care trece si pas pe care il facem, gasim indicii in filigran, ascunse peste tot, in nori, in frunze, in cant de pasare sau in falfaitul aripilor de fluturi.
Asta doar daca nu ne refuzam starea de copil. Totul sta in acceptare. In acceptarea faptului ca inca mai avem de invatat, ca suntem de multe ori ca niste copii care descopera lumea si invata. Indata ce admitem fata de noi insine acest lucru, gasim cheia comorii si destinatia care deodata nu mai are statutul anonim,ci cunoscut. Destinatia suntem noi insine. Si fiecare zi poate fi una de inceput, o Luni , prima dintr-o lunga vara.
De fapt, suntem fiecare cautatori de noi insine,scriitori a unor povesti in plina desfasurare si actori ce isi joaca rolul vietii. Un rol plin de necunoscut si provocari ce ne cladesc , ne modeleaza spre a fi mai buni. Cea mai buna versiune a noastra se faureste cu fiecare secunda care trece. E o poveste care inca se scrie. Suntem protagonistii unor povesti ce azi sunt mai sarace decat maine si mai bogate decat ieri.
Poveste scrisa si pentru jocul gazduit pe Cartim Blog.
Comments