Omul e o uzina de sentimente, ganduri, pe care le livreaza celor de langa sau din jurul sau. Uneori gandit alteori sub impulsuri de moment sau influentati de intamplari, stiri,
situatii care brusc ne “confisca”trairile si poate linistea. Da, stiu traim vremuri in care suntem sufocati de tot si toate si avem tendinta sa adunam in noi de la neputinta, deziluzie, pana la furie. Si totusi pe langa toate acestea ce salasuiesc mai mult in mintea noastra, in inima e si iubire si daruire. Ea ne da ghes la frumos.
Si uite asa se intampla ca sa fim prinsi in dualitate. In fiecare zi avem de ales ce eliberam din uzina noastra de sentimente si ganduri. Ce lasam sa se adune acolo ca sa daruim.
Oameni fiind suntem sociali. Ne intalnim intamplator sau nu si ce avem strans in noi daruim. Cu ce avem in suflet “aruncam” in cei de langa noi. Si noi primim la randul nostru.
In pictura europeana dinainte de secolul XVI inima era desenata cu raze de soare ondulate ceea ce inseamna caldura sentimentelor, sufletul si ea,inima, fiind locasul intelepciunii si a iubirii.
Azi si in toate zilele cu ce dam in oamenii din jur?
“Cu ce ai în suflet, cu aceea dai în oameni!”
Sf Ierarh Dosoftei.