Cu totii traim clipe de prabusire. Clipe in care spunem ca ne este mult prea greu. Cand avem impresia ca nu mai avem putere. Ca ne este peste putere sa mergem mai departe.
Totul se imprastie in mii de bucatele intocmai ca un puzzle.
Si noi privim debusolati la acele bucatele. Nu stim cum sa ne recladim sufletul. Nu mai gasim locul fiecarei piese. Unele le pierdem. Poate temporar, poate definitiv.. Continuam sa mergem robotic mai departe,cateodata chiar fara a avea o tinta anume. Ne miram ca mai putem fi. Si totusi suntem. Paradoxal sau nu.
Cum si de ce? Exista o putere mai mare decat orice alta putere omeneasca. Puterea divina. Grija de Sus si Iubirea. Mana intinsa de Sus se ajuta in unele situatii de oameni. Oameni calzi,empatici. Persoane care treptat ne devin dragi si care ne reinvata sa zambim. Sa ne recladim . Sa inlocuim acele piese pierdute sau sa le regasim.
Prin cei scosi in cale de Divinitate ne ridicam si reinvatam sa fim mai mult decat inainte. In inima se aseaza calmul si putem sopti ca pe o taina doar de noi stiuta: multumesc.
Aceasta este provocarea de luni, gazduita de
<a title=”Eddie” href=”http://www.cartim.ro/jocul-cuvintelor-32/”>Eddie</a>
コメント