Ma intreb adeseori pe unde imi sunt?Imi pare ca m-am risipit in adierea zilelor de toamna. Sau poate m-am cuibarit in taceri si treceri? Nici eu nu stiu.
Cineva drag mie spune ca avem nevoie si de taceri. Da, doar asa ne putem auzi. Caci atunci cand omul tace, isi aude sufletul cu adevarat. Asa ca am tacut o perioada. Si m-am risipt si recompus, poate m-am pierdut pentru a ma regasi.
Mi-am adunat, undeva itr-un ungher din odaita sufletului, amintiri dragi care sa imi fie raze de soare, atunci cand norii se vor mai aduna.
Am mangait fiecare tremur si m-am bucurat pentru fiecare zambet. Am umblat hai hui pe cararile inimii mele si i-am soptit ca e bine. Am ridicat o ruga pentru toti cei de departe sau de aproape.
Pe unde imi sunt? Prin suflet si hai hui.
Acum, am revenit farama cu farama de suflet aici in casuta cuvintelor. Cuvantul mi-e un pic sfios , caci tacerea a fost lunga.
Sper ca sunteti bine!
留言