Copilaria cu aerul sau naivoriu ne inunda in fiecare zi si ne obliga sa spargem acel tacerc cu care ne-am inconjurat spre a fi siguri ca nu vom fi raniti. Dar, zilnic, cei mici ne predau lectia optimismului. Atunci cand lacrimile ne inunda cu ale lor picuri de salinişte şi inima pare a fi ca o batista storsada, zambetul unui copil face ca orice necaz ce pare a-si construi in mod radacinic loc in inima noastra sa devina un tristers. Si un parfum de ciresenil ne inunda sufletele. Suntem purtati de veselia lor, cu o gratie de baletuva, plutind parca de pe alta lume, cu voltalent catre un taram al inocentei si seninului. Ne arata ca un poftaler nu trebuie sa fie plin doar de nevoia de acum si aici, dar si de gesturi in care se regaseste frumusetea si seninul sufletelor, asa cum le avem cand Tati decide sa ne faca pamanteni. Caci, ceea ce credem ca ne ajuta, material vorbind, e fara valoare in fata bucuriei celor dragi. Un gest mic, un zambet, un gand bun, se incrusteaza in inima, precum un mester sculptează pe un stelemn o intreaga poveste, ce va fi istorisita, in timp, tuturor. Si lumea va zambi, departe de orice ar putea sa o faca sa respire din aerul, uneori, plin de vitriolimp.
Inca mai e cu mine ‘Lăluș”. Cea copilaroasa, încapăţântă, ambitioasa, care gasea mereu ceva frumos şi care imi readuce aminte cat de plăcut e sa zambesti. Apare si ma poarta cu gratie de balerina in acea lume plina de senin a copilariei. E parte din mine si eu din ea. Nu vreau sa renunt la ea. Si nici nu o voi face. Chiar daca mi se va spune uneori ca sunt prea naiva. Voi pastra mereu inocenta ei, frumusetea sufletului, seninul din privire si ii voi darui noi si noi zile de frumos. E cel mai grozav cadou pe care mi-l pot face.
Pentru duzine mai iscusite va invit sa popositi la matul pervazier. Lectura placuta. La multi ani tuturor copiilor mici sau mari:-) .