Imi fug cuvintele. Se ascund in falduri de ganduri ferecate undeva in spatele trairilor. Nu vor sa se aseze in linistea foii albe. Se tem sa isi elibereze freamatul, sa nu tulbure prea adanc sufletul.
Au adunat bucurii si tristeti, furtuni si poate deznadejdi. Le-au ascuns. Si au lasat usa deschisa doar inspre ungherul sperantei. Stiu ca e greu, ca sunt momente in care sufletul ar inchide tumultul lumii ca sa isi poata scutura tot praful si zgura.
Imi fug cuvintele… Dar le astept, sa se azese curate, cu faclia binelui aprinsa.