Seara isi coboara magia peste o zi in care soarele ne-a rasfatat cu blandete. Acum, cand tumultul zilei se stinge incet, avem timp sa ne bucuram de tot ce e in jurul nostru si de cei dragi. E timpul gesturilor mici, a privirilor pline de cuvinte-povesti ce nu au nevoie de verb pentru a fi vii.
Inima fredoneaza un cant suav, cantul bucuriei . Sufletul acompaniaza acest cant cu un multumesc ce zboara spre inaltul cerului. Si o rugaciune spre binecuvantarea celor ce ne sunt, dar si pentru cei carora pasii in viata le sunt ingreunati, dar si-au pastrat inocenta, curatia inimii.
Avem ce ne trebuie pentru a fi fericiti si sper sa stim sa apreciem asta cu adevarat.Azi, pentru a nu stiu cata oara am vazut un copil care se bucura la tot ce vedea si pentru care o bomboana mai scumpa de 1 leu era o comoara. Pentru ca nu isi putea permite mai mult. Si nu era incrancenat. Spune multe asta nu?
Sa fim senini precum acest copil, sa ne dam seama de binecuvantarile vietii noastre si sa ne aducem aminte si de cei carora cararile vietii le sunt pline de greutati.
WordPress imi spune ca acesta e cel cu nr 100. 🙂 Sper ca macar o parte v-au placut. Promit ca vor mai fi si alte articole.
Comentarios