¨Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea tasneste viata¨.
Traim intr-o lume in care tentatia se insinueaza pe nesimtite in vietile noastre. Si e deghizata in ceva inofensiv si pozitiv, bun. Atunci e cel mai mare pericol. Pentru ca prinsi fiind in capcanele tentatilor, in orice forma ar fi ele,e foarte greu sa mai iesim din ele.
In marea majoritate a timpului tentatia se deghizeaza in oportunitati false. Oportunitati de a fi pe placul celor din jur. Traim intr-o lume in care se promoveaza”perfectiunea”sub diferite forme.
Din dorinta de a ne integra intr-o societate avida de aceasta perfectiune, cedam tentatiei de a ne nega imperfectiunile. Pentru ca imperfectiunile pot sa fie biletul de iesire dintr-un cerc din care vrem sa facem parte. Asa ne anulam oarecum individualitatea si devenim o figura dintre multe altele. O individualitate stearsa si in locul careia apare o figura ce seamana cu toate celalalte. In secunda urmatoare, prinsi fiind in capcana, continuam jocul de a fi in societatea perfectiunii. Si alergam spre drumul usor cu pasi hotarati, caci asa ne-a fost spus. Exista drum usor in viata, trebuie doar sa urmam traseul trasat de tentatie, traseu ce e departe de calea dreapta care nu e intotdeauna usoara.
Inima poate fi usor dominata de ratiune. Ratiune care ar trebui sa fie busola noastra pe drumul vietii. Dar sunt momente cand ne tradeaza si ne face sa luam decizii gresite sau sa rostim vorbe pe care nu mai putem sa le sterge.Atunci cand ratiunea cedeaza, inima e si ea in pericol. Raul din care curg emotii, ganduri bune poate seca si atunci viata devine o insiruire de clipe in care suntem alergatori spre nimic durabil cu adevarat.
Sa nu ne lasam fantana vietii sa sece. Sa o tinem plina de apa din ca se hranesc gandurile si sentimentele placute .
Comments