A fost o vreme în care, dacă eram întrebată unde locuiesc, primul răspuns care îmi venea în minte era zona crepusculară. Vă daţi seama că nu-i puteam răspunde aşa omului. Riscam să se uite la mine cel puţin contrariat.
Dar eu spuneam adevărul meu. Aşa era, cel puţin din punct de vedere al funcţionării tehnologiei. Totul mergea anapoda. Acum, ca să fiu sinceră până la capăt, nici eu nu eram vreun talent nedescoperit în ale conecticii şi reţelisticii.
Îmi aduc aminte şi acum ziua în care am schimbat monitorul calculatorului cu unul mai performant. Am scos fiecare cablu cu grijă, le-am pus deoparte, dar am uitat să fiu atentă fiecare unde venea. Şi uite aşa am stat câteva minute cu firele în mână, încercând să îmi dau seama care cablu era cel care făcea “lumină în sat”. Până la urmă cu ajutorul cuiva mai expert decât mine am reuşit.
Ştiindu-mă foarte nepricepută în aşa ceva, vă daţi seama ce m-am bucurat când am observat într-o seară că televizorul meu a decis să iasă la pensie. Eu îl consideram tinerel, dar el săracul nu era de acord cu mine. Îi cam obosiseră circuitele.
Am început să caut un televizor. M-am gândit eu, că dacă tot e să iau ceva nou, să fie un televizor smart. M-am înarmat cu ceva informaţii , ca să pară măcar la prima vedere că aş şti ceva. Deşi pentru mine toţi acei termeni, toată terminologia tehnică seamănă cu hieroglifele de pe picturi rupestre.
Omul a fost amabil şi mi-a dat tot felul de date tehnice. Eu, cu o faţă de intelectual, dădeam din cap ca şi cum înţelegeam totul.
Am ajuns acasă şi mi-am adus aminte că omul spusese ceva de cabluri HDMI. Îmi explicase că ar putea transmite un film in format BluRay, de pe laptop la tv fără să modifice din imagine sau sunet. Am intrat pe net, căutând site-ul recomandat de el.
Am dat telefon cam pe la toată lumea care ştiam că se pricepea, să îmi spună cam ce ar trebui să caut. Până la urmă, cu ajutorul informaţiilor găsite pe website-ul Conectica, am ales un cablu HDMI1,4.
Televizorul fiind generaţie nouă, suporta un cablu HDMI 1.4. , care permite conectarea diferitelor dispozitive cu interfaţa HDMI tip A (standard). Exemplu: PC/laptop la TV/monitor/proiector etc. Suportă rezoluţie de până la 3840 x 2160 pixels @ 24/25/30 Hz si 4096 x 2160 @ 24 Hz.
Am plasat comanda şi mi-am văzut în continuare de rutina mea zilnică. După câteva zile a ajuns şi coletul de la Conectica.
Adevărul e că mă cam bazam pe faptul că prietenii mei buni, care se pricepeau la aşa ceva, mă vor putea ajuta să instalez totul.
Ghinion, Laura! Toată lumea era ocupată, ba cu examene, ba cu deadline-uri, ba delegaţii.
„Ţi-a trebuit Smart tv şi cablu HDMI, acum să te văd cum te descurci! Un televizor simplu nu ţi-a mai convenit!“. Am luat cablul şi am început să îl cercetez. Ai mei se cam prăpădeau de râs, aşa pe înfundate să nu deranjeze geniul aflat în plin proces de descoperire. Mi-au zis că aveam aceeaşi privire ca a lui ET când a ajuns faţă în faţă cu copilul pământean. Ţineam cablul în mână de parcă îmi era teamă să nu mă mănânce. Am început să caut mufa aferentă în televizor,. Cum erau două asemănătoare, am făcut un fel de ala bala portocala şi am ales o mufă. M-am dus victorioasă la laptop, încercând să îl cablez şi pe el. Să se înfrăţească cu domnul televizor. Aici a fost şi mai şi. Oare de ce trebuiau atâtea găuri? Nu mai ştiam care pentru ce e. Am pus cablul în locaşul care părea a fi cel mai asemănător cu mufa.
Convinsă că totul e în regulă, am ales un film şi mi-am luat popcornul, fără de care nici un film nu are farmec. M-am aşezat comod şi aşteptam să înceapă filmul. Nu mişca nimic. Ecranul era albastru ca cerul de vară. Era liniştitor nu zic nu, dar eu nu voiam asta. Am mai încercat odată, dar acum a fost şi mai şi. Era negru complet ecranul. Am trecut de la cer de vară senină la întuneric. Ce mai, eram bună de pus la rubrica aşa nu. Îmi trecea prin minte că iar a intrat în acţiune zona crepusculară şi s-a dus ora mea de relaxare zilnică.
“Felicitări, geniule! Ai reuşit să strici din prima un televizor nou nouţ. Dar, ce crezi că mă mir? NU, draga mea, din contră am descoperit că nu există zona crepusculară. Sau mai bine zis am realizat cine e de vină”, bombăneam în barbă în timp ce am scos cablul din ambele device-uri. Pe când stăteam îmbufnată nevoie mare, am mai văzut un locaş la laptop care semăna cu ce trebuia. L-am atacat rapid cu cablul, de parcă săracul fugea undeva, am cablat şi televizorul aşteptând cu sufletul la gură să văd dacă mai dă din circuite televizorul. Dacă nici acum, atunci când? Victorieeee! Trăia şi se vedea atât de clar şi se auzea perfect. Avea dreptate domnul acela de la magazin. Redarea era impecabilă.
După ce am văzut că în mine totuşi stă pitit un omuleţ descurcăreţ, am prins curaj.
Văzând că televizorul meu are şi youtube pe el, m-am gândit că nu ar strica să îmi iau un router wireless mai performant decât cel pe care îl aveam. Căutam ceva care să aibă semnal în toată casa. Ecranajul la noi e cam mare. Tot e ceva crepuscular pe aici. Voiam să mă pot bucura în linişte de un concert al trupei favorite.
Ştiind deja de cei de la Conectica şi fiind mulţumită de promptitudinea cu care mi-a fost livrat cablul minunat, am decis să apelez tot la ei. M-am documentat puţin despre ce tip de router wireless mi-ar trebui, pentru ca toţi să putem beneficia de un semnal bun. Să nu ne mai trezim că ne pică netul în mijlocul filmului, al jocului sau exact când mă loveşte pe mine inspiraţia. Am citit multe articole, din care am învăţat că pentru un apartament este foarte importantă raza de acoperire, cele middle range funcţionând perfect în astfel de locuinţe. Am accesat şi blogul celor de la Conectica, de unde am aflat o mulţime de informaţii.
Până la urmă, am ales un router wireless N300 mbs, cu 3 antene detaşabile TendaFH303D. M-a convins faptul că acolo se spunea că elimină zonele fără semnal, ceea ce pentru noi era important. Cu amplificatoare de mare putere integrate, FH303D asigură performanţe wireless incredibile si o arie extinsă de acoperire. Datorită tehnologiei care permite ajustarea puterii de transmisie şi celor trei antene, FH303D sporeşte puterea semnalului şi extinde aria de acoperire pentru performanţe îmbunătăţite, având un semnal stabil.
A venit şi router-ul mult aşteptat. Am pornit în a doua aventură pe plaiurile tehnologiei, instalarea şi parolarea. Aşa auzisem că trebuie parolat, ca să nu poată oricine da buzna peste semnalul tău. Eu, de fel ascult ceea ce mi se recomandă, dar zău că acum îmi venea să las baltă parolatul. Dar până la urmă m-am mobilizat şi am reuşit. Era mult mai uşor, pentru că aveam instrucţiuni. Cineva se gândise şi la cei ce încă desluşesc limbajul tehnic. Aşa, încet dar sigur, am devenit din “blonda” în reţelistică şi conectică, propriul meu expert.
Încă mai am momente în care cred că tehnologia mă urăşte. Dar mă încăpăţânez. Ca să mai învăţ câte ceva voi merge la săptămânile reţelisticii organizate de cei de la Conectica şi care au loc între 15-30 octombrie.
Acest articol a fost scris pentru Superblog 2016.
Srsă foto: www.conectica.ro
Comments