Dor. Ce cuvânt simplu, dar plin de trăiri complexe. Îl folosim des, nu? Dor face parte din noi. A simţi dor pentru om, pentru ceva special, arată că sufletul nu uită. Nu uită fericirea şi ceea ce îi îngăduia a se forma. .
Asemenea momente, de fericire, sunt de cele mai multe ori simple şi rămân, deseori, undeva ascunse în  amintiri ce ne ghidează cu  magia lor, întocmai ca lumina unui far în noapte, ce poartă drumul navelor cuprinse de întunericul din imensitatea apelor, nu totdeauna prietene.
Prindem în noi umbre şi lumini. Umbrele de-o clipă, ca o aparentă farsă amară, îşi fac loc, şi de nu vrem, în calea noastră. Ne adunăm forţele şi chemăm lumina. Nu vine totdeauna. Dar vine. Luminile puternice, adunate în noi, în timp, îşi adună forţele într-un foc mistuitor şi curăţitor, al acelui loc, numit, câteodată, for interior şi distrug umbrele. Atunci, parcă eliberaţi, ne bucurăm ca un copil în faţa unui joc făcut  de o focă jucăuşă. Realizăm că viaţa nu e doar o înşiruire într-un document sec, ci un dar care obligă omul să fie darnic  la rându-i.
Cât de bine e să dăruieşti  orice poţi! Un zâmbet, o fărâmă din timpul tău, un sprijin.  Un gest simplu, un surâs, o atingere sinceră, ne fac sa ne reîntoarcem acasă, mulţumiţi şi senini, precum o navă în doc, ce ştie că a doua zi cineva îi va purta de grijă prin ape imprevizibile. Şi atunci, înainte de a ne duce în dormitor, ar fi bine să privim cerul înstelat şi lumina călăuzitoare a stelelor şi să mulţumim: pentru dor, amintiri, zâmbete primite, priviri sincere, oameni buni şi dragi, dar mai ales pentru Iubire.
Acest text e un gând de seară, scos la iveală datorită duzinei de cuvinte, propuse de Psi. Avem şi tabel cu multe alte scrieri.