Dumnezeu alege pentru fiecare cate un dar. Uneori vizibil, alteori ascuns in spatele unui aparent imperfect. Dar oricum toti suntem intr-un fel sau altul un pic imperfecti fie ca vrem sa acceptam sau nu. Doar ca pentru unii acel imperfect e vizibil si e numit generic dizabilitate. Ca orice pe lumea asta trebuia sa aiba un nume. E poate venita ca o smeriene pentru noi sau poate, desi e posibil sa fie mult spus, o lectie pentru unii semeni se ai nostri.
Da, pe mine una, pot spune ca Dumnezeu m-a fericit cu oameni cu ochii deschisi cu adevarat. Cu mintea si sufletul neferecate. Oameni care nu se mira de fapt ca dintr-un firesc al lucrurilor sunt in aceleasi locuri cu ei.
Dar sunt si oameni care sunt atat de convinsi ca viata nu le va scoate in cale persoane cu dizabilitate, cu atat mai mult in locuri in care merg ei incat se mira ca suntem acolo. E o mirare ca nu ne comportam ca niste umbre. Pai nu suntem umbre. Noroc ca e un procent infim al societatii.
Pentru ei le spun ca sentimente avem toti. Traim sub acelasi cer creat de Tatal. Suntem toti fiinte cu drepturi, sperante si batai de inima.
Ne comportam normal pentru ca suntem normali.
Da,EXISTAM. NU, NU SUNTEM UMBRE.
Am gasit azi un citat: “ Noi nu suntem definiti de handicapurile noastre, ci de capacitatile noastre”
Comments