Trecem zi de zi pe strazile vietii siguri ca ne stim calea si incredintati ca lucrurile pe care le amanam vor fi posibile si maine, ca putem totul singuri.. Azi e prea scurt , prea plin sau poate ne-a obosit prea mult.
Si totusi, fiind prea siguri pe noi sau prea ocupati cu azi, acum si aici, apare ratacirea. Si ne trezim cand ne lovim de o incercare, de un obstacol. Ne uitam in jur si vedem ca solitudinea nu a fost si nu este o solutie,ca atunci cand ne tremura pasii, avem nevoie de Dumnezeu si ingerii sai cu aripi pe interior, oamenii. Atunci ne dam seama ca nu suntem stapanii absoluti a lumii, nici macar a secundei ce bate la usa si care intr-o clipire de gene devine a fost. Cred ca acesta e momentul in care avem puterea de a renunta la mandrie si autosuficienta. Devenim constienti de cat de multe ratam si cat de putin ne dam sansa de a fi cu adevarat.
Atunci reusim sa vedem cu adevarat cat de simplu e sa primesti o mana intinsa, sa zambesti, sa daruiesti, sa traim frumos.
Acestea imi sunt gandurile azi…
Comments