Trece timpul prin noi mult prea repede, desi avem impresia ca avem o vesnicie. Ne cramponam de amanunte care atunci cand se ivesc in viata noastra par vitale, cand de fapt sunt doar atat: amanunte. Noi suntem cei care le dam importanta pe care nu o au. De ce? Poate din mandrie, din dorinta si nevoia de a ne simti si a fi importanti.
Dam cuvintelor diverse alte intelesuri decat ar avea, caci asa facem noi filozofam viata.. si uitam sa ne bucuram de ea si de ce avem pozitiv si frumos.
Rabdarea pare a fi ceva abstract, venit din negura timpului, ca si tihna. Azi par desuete. Azi e despre viteza, despre repede inainte.
Comparam si ne comparam de parca ne ajuta cu ceva. E o competitie,pe alocuri total absurda, acolo unde nu are ce cauta.
Folosim din ce in ce mai rar conjunctii dar foarte des punem virgula in locul lor sau punctul.
Timpul trece si noi uitam ca graba nu ne e aliat. Ne grabim si mai tarziu ne dam seama ca trebuia sa fim bucurosi de ceea ce aveam frumos.
Sa ne traim viata cu mirarea copilariei nu cu inversunare.
Sunt ganduri de marti seara. Atat si nimic mai mult.
コメント