Acum ceva vreme spuneam ca viata e precum o cascada. Mereu surprinzatoare desi  pare mereu acceasi. Sunt surprize de tot felul, senine sau  innourate cel putin la primul impact.
Clipe in care ochii ne zambesc sau lacrimeaza. Au fost zile in care minutele pareau ore si orele ani . Anul trecut, la sfarsitul lunii ianuarie am reinvatat,  in clipe ce pareau a fi interminabile ,sa speram Sa speram  in puterea credintei si in puterea de a lupta sa fie bine.
Au urmat clipe in care sufletul spulberat oarecum de impactul cu acele momente innourate se recladea. Si au devenit seninul care razbatea negura.  Si speranta  impreuna cu credinta s-au prins in hora si locuiesc acum in acest suflet recladit mai frumos.
Da sunt clipe de teama, clipe in care fiori reci il strabat,dar se reintoarce inspre senin.
Iar cand viata ofera clipe plinde bucurie si surprize placute , cum  au fost cele de fix acum, doua saptamani, cand doua persoane dragi sufletelor noastre,  Varutzu si varutza(sotia lui)  ne-au vizitat de departe , atunci prinzi aripi.  Seninul din vocea lor te inunda. gesturile lor , care sti ca sunt adevarate te motiveaza. As fi fost buna de camera ascunsa cand  i-am auzit..Doar ii stiam departe..Si atunci cand mama ,cu emotie in glas a zis ca sunt ei, eu  foarte senina am zis catre prietena mea,care era in vizita, ca sigur vorbeste cu ei la telefon. Motivul? Mama era cu telefonul la ureche si eu din locul in care ma aflam nu i-am vazut. Dar cand le-am auzit vocile….a fost waw.  Automat de emotie am prins culoare in obraji, poate un pic mai multa decat normalul. Dar cred ca imi statea bine 🙂 .In zilele ce au urmat  toate disconforturile au avut bunul simt sa se faca nevazute sau mai bine zis ne(simtite) si doar bucuria a fost sefa.
Am fost binecuvantata si sunt binecuvantata cu oameni frumosi atat in familie,cat si in familia de prieteni.
Viata ne e amalgam de clipe. Amalgam ce ne mangaie si  uneori ne recladeste…