Certitudine

Pendulam intre bine si rau.  Traim zilnic cu aceasta dualitate in noi, inca din prima zi a existentei noastre. Aceste doua dimensiuni sau poate mai bine spus caracteristici ne definesc si ne deosebesc. Ne insotesc si ne marcheaza existenta prin influenta pe care o au asupra noastra ca indivizi si asupra vietii noastre ca si umanitate. Aici cred eu ca intervine ratiune si constiinta.

Suntem prin definitie rationali. Avem discernamantul necesar de a face distinctie clara intre bine si rau. Intre alb si negru. A construi sau a distruge.

Si totusi sunt oamenii care, din dorinta de a domina, aleg voit anularea calitatii  lor umane, desi ei nu percep aceat lucru si cred ca fac un bine celorlalti. Istoria e plina de asemenea indivizi, care au distrus in numele unui bine inexistent.

Omenirea a rezistat. Cum? Prin credinta. Atunci cand oameni cautau sa distruga oameni, din diferite considerente absurde, atunci aparea Credinta. Prin Credinta ceea ce se cauta a se distruge, de fapt se intarea, se recladea mai puternic. Lumina invingea intunericul.

E o certitudine de care inca avem nevoie. Certitudinea ca cel mai puternic scut impotriva raului, ce doreste sa acapareze, e Credinta. Credinta in Dumnezeu, in bine, in frumos, in maine. Atunci suntem siguri ca ne-am pastrat umanitatea.