Ieri, am primit invitaţia din partea Andreei, de a participa la o leapşă lansată de cei de la ebloguri. Mulţumesc, draga mea, că te-ai gândit la mine. Tema mi s-a părut a fi interesantă şi tipul de propunere care obligă la o evaluare a articolelor pe care le-am postat.
“Care este articolul care ţi ,,s-a lipit de suflet ”cel mai mult din tot ce ai scris până acum şi din ce motiv?” Aceasta e tema propusă .
E greu de spus, pentru că în fiecare articol am pus o fărîmă de suflet. O parte din mine; şi am încercat, cu fiecare cuvânt, să transmit ceva.
Dar, acceptând provocarea, trebuie să aleg o fărîmă .. mai specială..
Aceasta ar fi “Şi Dumnezeu plânge”. Mi-e aproape de suflet, deoarece l-am scris cu picuri de lacrimi în suflet. Pentru toţi copiii care îşi pierd copilăria în tot acest tumult. Care nu mai cunosc iubirea şi mângâierea sau toleranţa. Mi-a fost oarecum dictat prin suflet.
Un semnal de alarmă pentru toţi cei din jur.
Leapşa de azi o voi da mai departe unor prietene dragi: Adrianei, care înşiră adevărate mărgăritare şi Ioanei, cea care mi-a redat încrederea în scris.