Avem cu totii vise si visuri. Visam cu ochii deschisi dorindu-ne sa devina realitate. atunci visele devin visuri.
Sunt dati in care sub mantia noptii ne ploua cu vise. Pline de lumina sau de umbre. De intrebari ce tasnesc din noi si pleaca in cautarea raspunsurilor. Temeri ce isi arata coltii in noapte si care ne fac sa ne trezim speriati. Dar sunt vise senine, vise ce ne asigura ca va fi bine, care ne dau “oxigen”atunci cand simtim ca ne sufocam in calatoria aceasta .
Au fost seri in care adormeam speriata de acel maine in care stiam ca va trebui sa trec iar pe la sala de operatii. Si atunci am visat cum o voce imi soptea CA VA FI BINE. Ca sunt in siguranta. Si in jurul meu era lumina si veselie. Atunci m-am trezit razand si constientizand ca va fi mai mult decat bine.
Caci stiam ca Cineva acolo Sus ma are in grija Lui.
Acum visele imi sunt uneori umbre sau lumina, alteori intrebari. Intrebari ce salasuiesc in suflet si noaptea evadeaza in vis cautand raspunsuri.
Sunt vise din care raman fragmente agatate de suflet. Cum a fost cel de azi noapte.
O fraza mi-a ramas in minte:
“Cu fiecare cuvant urat spus la dezndejde , furie, cu fiecare gest gresit sau gand rau Dumnezeu -Fiul moare rastignit iar si iar.”
Vis (Zbor)
Sunt ca o pasăre cu aripa frântă de vânt:Sus cer, dedesubt pământ.Ce să aleg acum?Înalt sau deznădejde? Am visat ca m-am înalţat la Tine.Dar m-ai trimis înapoi,Să visez pe pământ, Să adun doruri şi cuvinte Şi să Ţi le pot trimite. Mă vezi? (scrisa in vara anului 1995 si revizuita in 2014)