Dincolo de azi e amintirea de ieri. E un zambet pe care l-am ascuns in cutiuta sufletului spre a ma readuce macar pentru o secunda in timpul in care totul parea atat de simplu. E dorul acela ce isi canta melodia aproape in tacere. Caci nu vrea sa tulbure prea tare lumea de acum. Aziul ce se indreapta cu pasi mici spre ieri. Si mai apoi ia calea dorului.
Daca azi, ar fi ca sa ma intalnesc pe o coarda de suflet cu cea de ieri, un ieri indepartat, i-as spune ca imi e dor de diminetile in care radeam la trezire, de serile instelate in care piesele de teatru ma purtau in lumi si vieti noi soptite de cutia magica, ca mi-e dor de puritatea oamenilor , de simplitatea lucrurilor. Nu as mai alerga cu asa mare nesat spre maturitate. Ci as lasa fiecare minut sa se sedimenteze frumos in mine.
Mi-e dor de mari actori ce mi-au leganat copilaria . De voci profunde ce dadeau magie serilor de iarna.
Mi-e dor de voci calde ce acum tac. Mi-e dor de mirosul trandafirilor din curtea bunicii. Nu pentru ca nu ar mai fi trandafiri ci pentru ca erau acolo, in locul drag inimii mele.
Stiu ca maine imi va fi dor de azi. Stiu ca peste ceva vreme imi va fi dor de persoane dragi aflate la mii de km departare. Atunci voi sopti mi-e dor si voi scoate din cutiuta sufletului acel zambet pe care il voi atarna de coarda dorului ca sa sopteasca vesel melancolia.
Dorul e parte din noi. E o fateta a umanitatii noastre. Doare uneori , dar si mangaie. Stiu ca suna paradoxal. Pe mine dorul uneori ma atinge foarte suav, alteori ma zdruncina ca un val mare ce loveste tarmul. Dar ma si motiveaza . Ma motiveaza sa scriu, sa simt, sa vreau sa fiu bine ca in ziua in care cineva drag revine acasa , eu sa fiu aici asa cum ma stie. Cu zambetul la purtator, cu bratele deschise.
Acest articol e scris cu sufletul pentru campania “Mi-e dor” lansata de Teatru Nottara.
Comments