Azi

Astăzi aleg sa fiu spectator.  Aleg sa îmi odihnesc ochii pe cerul albastru şi să ascult natura cu sufletul.

Îmi las gândul să zboare şi inima să viseze. Mă prind în jocul inocenţei de copil.

Mă bucur de cei dragi, de zâmbetele lor, de liniştea de a fi cu ei, de blândeţea şi iubirea lor.

Mă las învăluită de mirosul primăverii şi răsfăţată de cântul păsărelelor care, parcă, mă provoacă să ies din cotidian, să îmi readuc în mine bucuria.

Sufletul îmi e acum un copac inflorit, îmi e cîntare şi bucurie pentru că SUNT.  Pentru că exist ca parte din acest minunat univers; pentru că Dumnezeu ne răsfaţă pe toţi cu frumuseţea naturii şi pentru că ne-a dat posibilitatea să o lăsam să se aşeze în noi, în sufletele noastre.

Şi îmi pun o întrebare: “Cum să Îi mulţumesc, azi, pentru toate astea?

Neuitând să zâmbesc, poate. Neuitând să iubesc; să dăruiesc din ceea ce am primit. Am primit puterea de a ajuta,  fie chiar şi cu un gest. Sau o vorbă. Folosind ceea ce am primit , pentru a aduce un pic de mai bine sau bucurie celor din jur, mulţumesc.

Să nu uit, nici măcar pentru o secundă, că sunt perfectă, aşa cum mă vede El.

Să nu las sufletul să fugă spre colţuri întunecate, ci să ţin mereu aprinsă Lumina Iubirii în el.

Asa aleg eu astăzi. Voi?