Azi de dimineata era cat pe ce sa cer un tort . Casuta mea implineste doi ani. Iupii. Am fost cam lenesa , recunosc, dar atunci cand sufletul nu vrea decat sa asculte asta fac. Il las sa asculte. Apoi apare acel moment, acea traire care declanseaza totul. Si asa apar faramele din suflet.
Doi. Simplu. Doi ani in care am scris sau am tacut. Am acumulat cuvinte-povesti. Le-am lasat sa zboare aici ca niste fluturi delicati cu zbor lin sau ca un porumbel vestitor de bine. Doi. Cat de mult poate avea ascuns in el un numar. Farame de suflet dezvaluite cu stangacie la inceput, apoi tot mai sigur. Asta datorita voua. Celor care mi-ati vizitat casuta si care nu v-ati plictisit de idei mai mult sau mai putin inspirate.
Parca acum au fugit toate cuvintele si s-au ascuns undeva emotionate,timide. Sper sa revina ca ma fac de rusine daca nu.
In acesti doi ani am descoperit oameni ce mi-au devenit dragi. M-am mirat de mine . Da ati citit bine. M-am mirat demine. Nu cred ca eram pe deplin constienta de ceea ce pot face. Si mai ales ca imi place sa ma joc cu cuvintele. M-am redescoperit sau mai bine zis m-am descoperit si la alte paliere decat stiam. Datorita Divinitatii si voua.
Afara e primavara. E freamat de viata.totul renaste incet dar sigur. Totul se innoieste. E timpul bucuriei si sperantei. Visuri prind aripi. Gandurile si ele.
Pe aripi de gand eu va prind un martisor de speranta si iubire si va multumesc tuturor. Si numaratoarea continua.
Comments