Suntem urmele ce le lasam peste negura timpului. Omul, cred eu, are obligatia de a nu se inchide intr-un turn de fildes sau de cristal in care sa traiasca departe de toti si toate. E adevarat ca uneori e sufocanta realitatea de multe ori cu un gust amarui ca o ciocolata calda si ne loveste aerul trist, dar ne necesara conectarea la ce se intampla, pentru a putea fi candela pe care fiecare dintre noi o avem in interior din prima zi de viata. Ma rog la Dumnezeu ca sa nu stingem lumina din sufletele noastre.
Azi, maine , nu sunt doar simple zile. Sunt respirari, adiate visuri desenate, proiectate, si cuvinte asternute pe coala din acest document numit viata, acest dar urias pe care l-am primit. Ce facem cu el depinde in mare parte de noi. Cat putem haideti sa nu traim ambiguu, sa ne amintim ca avem in noi cate un pic din diadema unui inger si putem transforma negrul in alb.
Acest text a fost inspirat de cuvintele propuse de Eddie.