E o zi de aprilie ce te imbie la a te lasa prins intr-o imbratisare a naturii. Totul e ca un concert cu valente celeste ce ne e picurat nota cu nota in inmi si lasat sa ne mangaie, sa ne reconecteze cu acea parte din noi pe care avem tendita de o uita.
Undeva, printre un sir de pietre, ca intr-un un tablou pictat de un penel intelept, sta solitara o narcisa, care are in ea raze de soare si parfum de inceput. E acolo in fiecare primavara. Cu incapatanare, ca si cum are de transmis ceva. “In staruinta sta totul. Staruie in tot ceea ce faci si lasa-te in grija celui de Sus”
Orice obstacol poate fi vazut ca o element catre desavarsirea noastra. Ne mai oprim cate un moment intr-o statie a Sperantei in care ne punem dorintele din teaca sufletului la adapost sub albul gandului bun. E o statie in care nu exista cheltuiala, doar banuti transformati in visuri. Ne jucam putin cu banutii -visuri pe care ii aruncam in sus pe coama unui nor mai rapid decat masina gandurilor noastre, rugandu-l sa le duca in siguranta la destinatie, cu atentie caci sunt nascute din farame de suflet sensibile.Apoi, plecam fredonand primavara din sufletele noastre si creionand in gand alti banuti-visuri.
Aceste ganduri au fost scrise pentru Jocul celor 12 cuvinte. Pentru alte texte mai inspirate, va invit sa vizitati tabelul gazduit de Eddie.