In ziua acea se gîndise mult la ce va fi. Nu putea spune ca era ceva nou. Au fost destule momente de genul asta in existenta sa. Adica interventii.
Si totusi acum simtea mult mai prezenta teama. Ar fi vrut sa nu fie asa. Si mai ales sa nu se dea de gol in fata celorlalti. Stia ca si ei sunt agitati . De data asta putea spune ca va avea parte de “un rasfat” dublu. Probabil de aici si teama mai pregnanta. Acea teama de ce va fi . De necunoscutul de dupa acea zi.
Seara adormi greu , privindu-si oameni dragi citind si cu o rugaciune in gind. Si decisa sa inlature cumva toata nelinistea aia. Mai era timp si mai erau lucruri de facut. Si un semestru de terminat. Caci era totusi un copil. Si in copilarie altele sunt trairile si prioritatile.
Asa ca adormi cu gindul ca va fi bine si cu ruga in gind.
Si in somn s-a intimplat ceva . Generic i se spune vis dar a fost mai mult de atit. Stia asta cind s-a trezit. Visul era asa:
“Era in sala aia atit de cunoscuta si auzea vocea calda a doctorului care ii spunea ca acum trebuie sa adoarma. Eh, usor de spus , greu de facut. Caci doamna teama isi baga nasul si ciuciu adormit.
Atunci a simtit o caldura extrem de placuta si o lumina alb galbuie invaluia totul. Deodata 2 sau 3 siluete s-au apropiat de masa si i-au soptit: Nu te teme . Nu se va intimpla nimic. Noi suntem aici. Si veghem totul. O sa fie bine.” Erau ingeri. …
Se trezi din vis zimbind si stind ca va fi bine. Le povesti si celor din familie si totul capata alt sens si alta incarcatura. Stiau ca Dumnezeu vegheaza.
A venit si ziua Z . In care totul a mers comform a ceea c e doctorul isi proupusese. Era o zi superba de vara. Ca toate zilele de vara din acei ani. O zi in care Dumnezeu zimbea oamenilor. Si mai ales lor. Era un nou pas spre mai bine.