Un univers intreg, asta e femeia,mama.Pe ea, Dumnezeu a ales-o ca lacas al Celui ce ne-a mantuit. Ne e inceput Cand simtim ca ne alearga timpul, e de ajuns sa ne odihnim privirea in privirea ei si tihna va invalui sufletele noastre.
Pentru mine e de multe ori oaza mea de liniste. Poate suna ciudat dar e si altarul la care am invatat sa imi ascult sufletul si ca rugaciunea e trairea lui.
Avem momente in care ne mai ratacim pasii, dar ea e acolo, farul care ne aduce mereu inapoi.
Mai stiti cand ne loveam si pupa mama sa treaca? Cita putere era, in acel pupic. Si cita credinta, incredere . Atunci nu stiam, dar acum ne dam seama ca cele trei sunt alaturi de iubire sunt scara noastra spre cer.
E paznicul comorilor noastre, a celor care conteaza. Cu ea inocenta noastra nu se pierde.. E puterea, balsamul, oaza si binecuvintarea noastra.. Universul se aseaza, in ea si in noi. Ea e creatoarea universului nostru,e,unul din cei doi stalpi a ceea inseamna Acasa, unde ne e bine.
Mama: miracol, altruism, mangaiere, alinare.
L
Comments