Taceri

In lume e vacarm. In noi la fel. De aceea ne ascundem in taceri. Le imbratisam si ni le facem platose si scuturi. Asa ne pare ca vacarmul va disparea, ca vom sti sa le imbracam cu cuvinte blande, care vor repune viata in firescul ei.

Tacerile de azi sunt de fapt neputinta, mirare, neintelegere a unui acum nefiresc. In linistea lor, se aud de fapt nelinistile noastre care unt asa de prezente incat ne asurzesc chiar si in taceri. Acest tumult interior ne acapareaza si parca vrea sa ne fure orice farima de senin, de care sufleul se agata. Uneori le reuseste si ducem lupte inutile cu noi, cu oricine, datorita frustrarilor noastre și incapacitatii de a intelege haosul de afara. Alteori insa, gasim puterea sa neccalmam si sa ne asezam in liniste suflet langa suflet, sa ne intelegem freamatul din taceri si sa ne iubim. Un gest simplu ce devine o binecuvantare.

Sunt multe taceri. Umpleti-le cu iubire. Atunci cand va fi sa prinda iar cuvintele aripi si vacarmul va fi disparut, iubirea sa vindece sufletele ranite si sa reaseze viata in firescul stiut de noi,cand copii zambesc si sunt fericiti, alaturi de cei dragi.