“Dragii mei părinţi,
Vin momente în viaţă când simt că un simplu mulţumesc nu e de ajuns. Cuvintele au nevoie să fie susţinute şi de fapte. Am învăţat asta cu fiecare respiraţie, cu orice mică sau mare victorie. Paşii în plus, fiecare realizare, lacrimi şi zâmbete de bucurie, totul se datorează iubirii voastre în care simt că Dumnezeu a picurat un strop dintr-a Lui. Am fost, sunt şi voi fi binecuvântată cu voi, cei care sunteţi, pentru mine, un izvor viu de credinţă şi dăruire.
De multe ori, v-am surprins privirile pline de dragoste şi devotament unul faţă de celălalt. Au trecut 45 de ani de când mergeți umăr la umăr şi vă sprijiniţi unul pe celălalt, în vâltoarea vieţii. Au fost momente în care lumina din ochii voştri nu mai avea sclipiri de veselie, dar v-aţi luat de mână și aţi mers mai departe, hotărâţi să faceţi tot posibilul să ne fie bine. Palmele voastre împreunate mi-au fost mie simbol.
Privindu-vă, mi-am dorit să vă celebrez iubirea, puterea, frumuseţea sufletească, într-un mod special. Vreau să vă mulţumesc pentru fiecare clipă în care m-ați ridicat, pentru fiecare zi în care m-ați ajutat să merg şi mai departe decât o făcusem, pentru dojanele iubitoare, pentru fiecare zâmbet şi mai ales pentru hotărârea de a fi.
M-am surprins visând cu ochii deschişi la momentul în care voi fi reuşit să vă ofer o fărâmă din sufletul meu. Acel moment a venit. Aceasta e seara voastră.”
– Aceste cuvinte erau scrise pe invitaţie! zise mama, emoţionată, către prietena ei.
– În seara aceea am fost răpiţi şi transpuşi în propria poveste, depănată altfel. Am ajuns la Residence Hotels şi încă nedumeriţi de ce se întâmplă, am păşit într-un loc în care eleganţa și bunul gust sunt la ele acasă. Simţeam că am intrat în altă lume, total diferită de ceea ce era afară. Era ca şi cum am fi găsit o uşa temporală şi am ajuns în epoca boemă. Ne-a dus cu gândul la începutul relaţiei noastre, la farmecul acelei perioade, când simplitatea şi frumosul mergeau mână în mână. Poate nu aveam noi prea multe, dar tinerețea și iubirea de început dau prospețime și o stare de fericire aparte. Asta simțeam acum – fericirea aceea pe care o primești din lucruri deosebite, iar acel domeniu era menit să ne facă să simțim asta, pentru că așa cum noi am făcut un spectacol din fiecare clipă petrecută împreună, așa făcuseră cei de aici o operă desăvârșită din fiecare element din jur.
Mobilierul şi detaliile arhitectonice, coloanele şi fiecare ornament existent, sentimentul acela familiar, ne făceau să ne simţim ca acasă. Ne-am uitat unul la altul şi apoi, un pic nostalgici, am întrebat-o cum a descoperit locul acesta, rupt, parcă, dintr-o poveste şi dacă e sigură că aici trebuia să ajungem.
“Vă amintiţi când părinţii Ancăi i-au închiriat o cameră aici ca să îşi scrie piesa de teatru? Ea mi-a povestit de acest hotel boutique şi de cât de fermecător e.
Spunea că în acest loc nu a simţit că e doar un simplu călător, aflat în trecere, ci o persoană care contează cu adevărat. Atunci, am ştiut că, aici, unde noul se împleteşte atât de bine cu boemul de altădată, se va scrie o nouă amintire pentru voi!“, mi-a răspuns ea, în timp ce ne îndreptam spre restaurantul cu specific mediteranean în Bucureşti , Oliviers.
“Vreau să îţi spun, draga mea, că la Oliviers mâncarea, băutura, servirea, atmosfera sunt ca o simfonie surprinzătoare, întocmai ca sufletul uman.
Vrăjiţi de frumuseţea a tot ce înconjura, am păşit într-un salon în care îmi părea că încă mai răsună acordurile valsurilor şi tangourilor serilor de bal de altădată. Acolo, am fost întâmpinaţi de oameni dragi nouă, familie și prieteni de aproape sau de departe.
Acordurile melodiei, „Thank you for loving me”, se auzeau, undeva, de pe ringul de dans, iar noi ne-am lăsat purtaţi de muzică şi am plutit ca în tinereţe.
Era prima imagine dintre tablourile ce au urmat.
Un pahar de șampanie, la fel de jucăușă ca sufletele noastre tinere şi îndrăgostite, ne-a adus aminte atât nouă cât şi invitaţilor de începuturile poveştii, de efervescenţa acelor zile când totul era perfect. Atât de perfect, încât în 6 luni am fost siguri de ce va urma şi am devenit o familie.
Între poveşti și aduceri aminte, la mese, au apărut chelnerii eleganţi şi manieraţi, aducând antreurile: un platou, format din tabouleh, hummus, tapenade, tzatziki, icre, însoțit de foccacia făcută proaspăt, al cărui gust perfect echilibrat ne-a dus cu gândul la acele clipe când ne bucuram unul de celălalt, lipsiţi de griji, când ne înfruptam din legumele proaspăt culese, din icrele acelor peşti prinşi pe râul pe marginea căruia ne odihneam din hoinărelile noastre tinere.
Liniștea pământului, puterea lui și calmul mării în zilele senine, plimbările pe un câmp înflorit sau vorbele romantice șoptite în timp ce soarele mușcă din mare, toate acestea le-am regăsit atunci când am gustat din felul principal „terra e mare”. Sigur domnii au apreciat creveții Black Tiger, iar doamnele, întotdeauna atente cu silueta, au fost încântate de pieptul de pui cu spanac sote. După, a mai urmat un cotlet de viţel cu prossciuto si porcini, din care trebuie să îţi spun că nu a mai rămas nimic în farfurii. Mă privești uimită, nu-i așa? Nu, nu am inventat eu astfel de denumiri. Le poți găsi pe toate în meniul cel mai divers posibil, experimente culinare perfecte care ne-au întregit experiențele vieții noastre. Ne simțeam de parcă, dintr-o dată, eram în loja de la Scala și mă gândeam că meritam un astfel de festin.
Toate aceste clipe minunate, în care fiecare gust ne amintea de ceva din viaţa noastră, au fost însoţite de picuri de vin alb şi roşu, fin, jucăuș și profund, întocmai ca un povestitor. Nu cred că trebuie să-ți enumăr diversitatea soiurilor, dar a fost o întregire perfectă.
Călătorind printre amintiri a venit şi momentul dulce al serii, desertul, care, prin combinaţia gustului dulce amărui al ciocolatei cu cel suav şi parfumat al sosului Anglaise, ne-a cucerit şi ne-a reamintit că deşi au fost clipe când viaţa părea amară, totuşi iubirea şi speranţa, credinţa că va fi bine, au îndulcit-o şi i-au dat un parfum aparte, dar trebuie să-ți mărturisesc că invitații noștri au ales și alte combinații, din meniu, la fel de apetisante.
În timp ce luna îşi trimitea razele către noi şi începea ziua ce purta data în care am primit binecuvântarea de la Dumnezeu pentru a fi o familie, a apărut tortul personalizat, care avea pe el o inimă şi două mâini împreunate în semn de iubire, sprijin şi credinţă. Fata noastră se gândise la tot, iar acel rafinament îl păstrez și acum în memorie.
Ne-am dat seama că nu e nevoie să treacă atât de mult timp pentru a putea să te bucuri de asemenea momente şi experienţe culinare şi că nu întotdeauna gourmet înseamnă preţuri ridicate. Ne-am bucurat de un adevărat festin culinar care ne-a surprins în mod plăcut. Pot spune că am avut parte de o călătorie gastronomică în timp şi spaţiu. Mâncărurile tradiţionale româneşti, specialităţi franţuzeşti, feluri principale cu carne sau vegetariene, toate au făcut parte din fila noastră de basm şi ne-au făcut să ne dăm seama că poveştile pot fi spuse şi altfel și că, oricând, într-o zi rătăcită prin București, te poți întoarce în timp, în niște saloane desprinse parcă din filme de epocă, dar cu un efect profund al actualității, savurând o fărâmă de iubire. Ehehe, doar dragostea trece și prin stomac, nu?
Aceasta este povestea noastră, trăită cu ajutorul celor de la Oliviers”, şopti mama, prietenei sale, strângând emoţionată mâna tatei.
Eu, îi ascult glasul şi îmi dau sema că am mai învăţat ceva de la ei. Nu trebuie să laşi timpul să treacă, fără să ai momentele tale de răsfăţ şi bucurie. A-ţi desfăta simţurile cu ceva gourmet, de calitate, nu e ceva inaccesibil și nu atunci când există locuri precum Oliviers sau Citroniers. E suficient să intri o dată, să pășești pe terase, în saloane, să răsfoiești meniuri, să ți se ofere zâmbete și să vorbești despre ele, ca despre ceva extraordinar, dar pe care-l meriți din plin.
Poate, în curând voi avea şi eu momentul meu de fericire la Citroniers, un alt loc la fel de elegant, aflat în Hotelul Domenii Plaza. Mi-aș celebra, cu bucurie, începuturile, iar pe voi v-aș invita să-i vizitați indiferent dacă vă gândiți la o nuntă sau doar pentru un moment al vostru, ca o secvență dintr-un film perfect.
Acest articol e scris pentru Superblog 2016
Sursa foto: oliviers.ro
コメント