Iertarea, binecuvantarea sufletului

fărîme din suflet

Rănim şi suntem răniţi. Greşim. Omul e supus greşelii. Zicem asta mereu. Ueori ca o scuză care să ne acopere când greşim. De cele mai multe ori, e o expresie în care se oglindeşte fragilitatea firii umane. Zilele acestea , de introspecţie, ne ajută să ne analizăm. Să ne întrebăm dacă putem ierta….? Şi dacă răspunsul e da, avem o treaptă urcată. Deoarece, Omul plăcut lui Dumnezeu, e cel care are puterea de a ierta. Dacă în suferinţă, Fiul s-a rugat spre iertarea celor ce i-au greşit, noi de ce nu am face-o? Cred cu tarie ca daca cautam , gasim in noi puterea de a ierta. Oricat de mare ne-ar parea gresala celorlalti. Si din momentul in care gasim aceasta putere, intelepciune, ne eliberam. Ne dam noua insine sansa de a fi . De a merge mai departe , fara a duce in suflet rani, sau vorbe agatate de…

View original post 229 more words