Hoti de zambete

Viata e un amalgam de trairi, intamplari. E un exercitiu continuu de inspirari si expirari, chiar si atunci cand simti ca sufletul e sufocat si imbacsit de prea mult din toate cele lumesti.

Atunci cand simtim ca ni s-a inradacinat adanc in noi aceasta imbacsire, desi poate nu e cuvantul cel mai potrivit, ne asezam tacuti in coltul nostru de lume. Privim in jur si pare ca nu ne apartine aceasta agitatie, ci ca ne-a fost impusa. Ne ridicam, deschidem usa si plecam.  Evadam. Ne cautam pe noi, cei reali, departe de noi cei inventati pentru societate.

Ne redescoperim si reinvatam ca mirarea si zambetul sunt apanajul tuturor. Ati observat ca oamenii nu  mai au mirarea in ei? Nu o mai afiseaza de teama sa nu fie catalogati ca fiind imaturi.

Zambetele sunt timide, ascunse. Uneori sunt triste, amare,pradate de luminozitate, caci se incarca cu ceea ce adunam negativ, fara vrere, in farame de suflet.

Alteori sunt taioase in ironia lor. Asa le-au  desenat in universul interior si apoi pe chip  intamplari si oameni care ne-au ranit  si au smuls din noi toleranta.

Gandul, grija,intrebarile, intamplarile, unii oameni prin atitudinea lor sunt hotii de zambete.

Ramanem mai saraci, pana in momentul in care deschidem usa vietii si plecam spre noi insine si momentele noastre de bucurie, eliberandu-ne de hotii de zambete.