GANDURI IN FAURAR

Din cer cad grabiti, un pic prea intarziati la intalnire, fulgi mari de nea. Alearga spre pamant si se topesc in imbratisarea lui, Nu par sa reusesca sa il acopere si poate sa il apere de un homo sapiens care, sincera sa fiu, imi pare din ce in ce mai buimac in propria existenta dependenta de orice numai de sine nu. Individualitatea se anuleaza si ne plimbam hai hui prin viata noastra, fara ceva prioritar, poate doar de un necesar relativ. Nu ne mai vedem cu adevarat sau poate nu vrem. In schimb avem pretentia ca suntem experti in ceilalti din jur si la cel mai mic semn, care nu se incadreaza in sablonul nostru, emitem verdicte si pareri.

Omul modern de azi, sufera de amnezie de tip selectiv. Uita ce ii convine si ce crede ca l-ar pune intr-o situatie mai putin favorabila. In schimb, in raportul lui cu ceilalti, isi aduce aminte fiecare gest si posibila greseala a celuilalt. Uita clipele frumoase, momentele in care, cel de langa el a facut un pod ca sa poata trece pe o carare stramta din viata. Arunca peste acele perioade un fald greu si le lasa acoperite de o panza, sperand sa nu le gaseasca nimeni niciodata. Cel care emite judecati si verdicte e perfect si stie tot.

Dar in sinea lor stiu ca sunt mai mult decat imperfecti.

Ca nu o recunosc e altceva.

Cei imperfecti o admit. Si-o asuma si incearca sa se foloseascaa in mod constructiv de ea. Imperfectii se imprietenesc usor, tocmai datorita ei, Nu isi pun masti de perfectiune si sunt si culoare.

Ninge fara sa existe vreun sunt si bland. Cred ca acesta e mesajul pe care natura incearca inca sa ni-l transmita. Daca poti fa bine bland, iar daca cuvintele tale sunt nejuste, dor, ranesc nu le spune.

Din cer cad grabiti, un pic prea intarziati la intalnire, fulgi mari de nea

E atat de multa nevoie de o ninsoare si in noi sa ne curatim si sa ne reinoim.