Ganduri

De ce nu ne putem lepeda de control? De ce mereu celalalt e de vina, niciodata noi? Chiar daca stim ca noi gresim, orgoliul, acel ego urias cat universul ne minte mereu si ne facem sa ne vedem fara pata. Punem povara pe ceilaltii. Acei vinovatii fara vina. E mai usor, mai la indemana, asa nu suntem obligati sa ne asumam nimic. Sunt persoane care traiesc in bula propriei perfectiuni si pentru care imperfectul apartine doar celorlalti. Ei au fost creati altfel. Sunt cei care le stiu pe toate, care detin adevarurile vietii, care au toate solutiile si stiu tot pe lumea asta. E cel mai la indemana sa fii asa. Dar trebuie sa fie si greu si sa fii mereu perfect. De ce zic ca e greu? Pentru ca atunci cand ceva din viata ii va pune fata in fata cu propria imperfectiune ascunsa in acel "Eu sunt cel mai cel." toata lumea creata se face tandari. Pusi fata in fata cu asta cei ce se considera deasupra celorlati isi vad limitele, isi vad lacunele, mai ales emotionale sivor avea un soc. Atunci vor intelege dezacordurile din sine si faptul ca singuri si-au pus viata intr-un blocaj. S-au blocat in autosuficienta si luzia ca le stiu pe toate si detin cheia vietii si chiar adevarul absolut. De fapt au uitat sa se bucure. Perfectiunea nu permite nimanui sa se bucure. Pentru un om ce e inchis in sinele perfect, bucuria, mirarea inseamna pot timp pierdut cu ceva neimportant. Cand o persoana crede ca e mai presus de toti, isi anuleaza umanitatea, sentimentele, deoarece un om perfect nu isi permite slabiciuni. De fapt, sincer cred ca in omul atotstiutor si autosuficient e ascunsa teama. Teama de a fi vulnerabil si de a fi ranit. Si totusi a fi vulnerabil inseamna a sti ca inca esti om. Un om cu bune si rele,care nu va fi niciodata perfect, dar va fi iubit.