¨Gand de iarna

E senin si bine. Lumea si-a oprit tumultul gri si fuga de ce e sau ar putea sa fie.

Ma lasa sa visez pe marginea ta de gand. Afara e alb. E o liniste alba ce pare sa se aseze in tot si toate. Nu e tacere apasatoare, ci o liniste luminoasa, in care infloreste si creste un¨ Va fi bine.¨ Si deja nu mai e vis ci e speranta. Poate maine va fi certitudine.

Da, e iarna, da e rece. Si totusi e cald aici in cuvant si gand.

Am alungat norii cu un fulg de nea ce e de fapt iubire. Mi-a cazut pe ochi in timp ce cautam cu privirea gandul tau cel bun. S-a topit si mi s-a scurs in suflet. De fapt, nu era fulg ci iubire de Sus. Sufletul se bucura si pare ca intreaga greutate s-a topit. A nins cu iertare speranta si iubire. A nins cu ruga venita de Sus si care s-a asezat bland pe buze de Om ce se sfinteste prin iubire.

Ne iarta si ne ninge in suflet cu Iubire. Ne ingaduie si ne aseaza firescul lumii iar la loc.¨

Cuvintele ninse peste griul lumii se aseaza cuminti ca o promisiune Sfanta ce nu va fi uitata:¨ Crede, Va fi bine.