Afara e festival de culori. Totul e luminos. Frunzele se aseaza linistite pe pamant, ca intr-o imbratisare dorita de mult timp. E ca o atingere plina de emotii. E ca un gest tainic inteles doar de catre artizanul ce mestereste cu dibacie fiecare clipa, punand oarecum ascuns in razele de soare, in albastrul cerului si in culorile frunzelor un mesaj simplu. ¨Sunt aici. Trebuie doar sa ma cauti. Intinde ale sufletului palme catre cer. Gandul si ruga sunt sprijin atunci cand simti ca e greu sa speri. Fa liniste in jurul tau si asculta-ma.
Pune-ti trairile zbuciumate la adapostul iubirii. Asa cum frunzele pun povestile incredintate lor la adapostul imbratisarii cu pamantul cald. Nu lasa in afara inimii tale speranta.¨
Afara totul e de un calm alb. Un calm pe care l-as alipi de un zambet si m-as lasa invaluita de el. E nevoie de atata liniste in noi si in lumea asta care e atat de tumultoasa.
Sunt trairi dintr-o fila de viata ce se simte divers.
Draga mea, îți mulțumesc pentru cuvintele tale . Ca de obicei, mă motivezi.
E linişte şi-n noi câteodată, dar tu, prin cuvintele tale frumoase o faci să fie caldă şi să mângâie suflet.